Les six écrivains roumains à Paris
Invités par l’association « Freedom Smile », à l’Ambassade roumaine de Paris, six romanciers, dont : Irina Pavlovici, Radu Aldulescu, Dan Alexe, Dan Lungu, Ioan T. Morar et Cornel George Popa, sont venus à Paris, ce samedi, le 20 février 2016, pour présenter leurs livres, leurs thèmes, aux admirateurs de notre littérature contemporaine.
L’association “Freedom Smile”
organise une rencontre, en langue roumaine, avec les écrivains
Radu Aldulescu, Dan Alexe, Dan Lungu, Ioan T. Morar, Irina Pavlovici et Cornel George Popa
samedi, 20 février 2016,
à 17:00 heures,
au siège de l’Ambassade de Roumanie à Paris (Palais de Béhague)
123, rue Saint Dominique 75007
Métro Ecole Militaire
La discussion sera suivie par la projection du film « Je suis une vieille coco! » (Stere Gulea, 2013, 94’, sous titré en français), d’après le roman homonyme de Dan Lungu.
Un buffet avec des produits roumains sera servi à la fin.
L’accès à l’Ambassade se fait par l’entrée du 123, rue Saint Dominique, sur la base de la confirmation et la présentation d’une pièce d’identité à l’accueil.
Nous vous remercions et nous vous attendons!
SYNOPSIS du film:
La vie tranquille et provinciale d’Emilia, la soixantaine, et de son mari Tucu, est troublée lors de la venue de leur fille, Alice, qui rentre des États-Unis et compte leur présenter son fiancé américain, Alan. La rencontre bouleversante, parfois amère, mais assurément amusante, entre les deux couples, et notamment entre mère et fille, relève du choc des cultures et des époques.
Bucureşti, 6 mai 2015…
Am întâlnire de lucru cu scriitorul şi cronicarul Mihai Antonescu, la ceas aniversar… Graţie bunului prieten Baki Ymeri, fireşte! De ani buni tot vrea să mă prezinte…
Dl Antonescu mă invită la Boema 33, adevărată casă a scriitorilor bucureşteni. Berărie, cafenea, cârciumioară, aici se văd scribii, fotoreporterii, ziariştii culturali, fondatorii de reviste, pictorii, graficienii, într-un cuvânt, creatorii Capitalei… Dar nu numai…
Întârzii, fireşte! Precum Scufiţa roşie din poveste, mă abătusem din drum, pentru a-i căuta un dar aparte. Mă salvează Julia Chuaibi, cu seducătoarea ei „Cetate Alep”, în cafea…
Cu scriitorul si cronicarul Mihai Antonescu, Bucuresti, 6 mai 2015
Motto:
Nimeni nu-mi va putea înţelege versurile dacă
stăruie să vadă în ele doar o performanţă literară.
Walt Whitman
Noul volum al Gabrielei Zăvălaş mi-a adus în casă, pe la sfârşitul înfriguratului Făurar, o „Angoasă dulce-amară”… Rarisimă plantă pentru Ierbarul colecţiei noastre de carte: experimentul literar contemporan. Ce minune! Să pot pipăi nectarul inedit al scoarţelor unei îngrijite ediţii, statornicit în chilia mea de pustnic logodit cu scrisul…
Gabriela Zăvălaş, 2015
Întâia scoarţă, ilustrată de Cristian Negoi după o idee a autoarei, îmi lasă degetele să alunece peste cele 15 litere în relief ce compun numele de scriitor al unei mai vechi prietene.
Dar nici a patra nu-i mai prejos: sub fotografia unui val de mare ce părăseşte plaja şi stânca ce se oferă jilţ tronând neobositele gânduri ale Gabrielei, se înlănţuiesc privirii fragmente din rostirile a trei scriitori despre cărţile ei, tipărite tot cu litere în relief. Trei opinii, pe care le citez: „Poetă şi eseită. Lirism discursiv. Eseistică minuţioasă, aulică” (Arthur Silvestri); „poezie naivă, aidoma picturilor naive a cărei miză în creştere se varsă în proză, eseu cum nu se poate mai miraculos” (Radu Aldulescu); „similitudini de viziune asupra umorului cu teatrul lui Artur Adamov” (Eugen Cojocaru).
Iar înlăuntrul spaţiului dintre scoarţe, misterul ce închide 56 de eseuri, alese de sinele autoarei dintre filele virtuale ale blogului său, cu rost şi valoare de jurnal intim. Ochii îmi vâslesc, plini de neastâmpărat curios nesaţ, printre titluri, purtat de-o briză ce-ar putea rescrie cu ele legenda horă încinsă de niciodată văzutele iele.