Ilustrație: Francis Mbella, Aşteptare
Paris, a 3-a zi de Prier
Trup în tumult
*
Mi-ai dăruit o prea îmbelşugată vară,
Da, ştiu, o!, cât de frumos a fost!
Dar lasă-mi însingurarea toamnei,
Ultim dar dăruit semeției tale
Şi umărului tău înnobilat surâs.
*
Mi-ai lipsit, mi-ai zis, deunăzi.
Şi tu îmi vei lipsi, fireşte, mâine.
Dar azi îți cer să despărțim
Tot ce ne-a fost o vară drum.
*
Nu mă-ntreba de ce îţi plec.
Nu încerca să-nțelegi de ce m-aplec
Chemării întomnatei frunze.
*
Doar celor încercați de flăcările vieții
Şi celor întorşi de dincolo de Styx
Le este dat să înțeleagă
Canonul tainicei plecări.
*
La braț de te-oi vedea cu altcineva,
Nu-ți face griji, nu mă va durea,
Prea mult.
*
În toamna mea însingurată voi purta
Cel mai de preț dar din arşița trecutei veri,
Mâinile tale sărutând trupul Senei
În tumult.
Paris, 20 Răpciune 2020
Ilustraţie: Trandafir întomnat
© Autoarea
Eu dorm pe-un simplu pat de lemn
Şi-o saltea cu flori de fân umplută.
Nu gândi, Iubite, în doi să fim!
Loc nu-i pe lavița străină
Ce încercate vise îmi alină.
Eu dorm pe-un simplu pat de fum,
Vise
zădărnicindu-mi, scrum.
Luli
Paris, 23 aprilie 2019
Ilustraţie: Lina Stern, Vise perfide
Blândă îndepărtată iubire,
Vino, a înflorit liliacul iară fără tine!
Împovărat de neaşteptata briză a serii,
Parfumul i se-nclină, îmi fură-o sărutare,
Ca şi tine, vai!, cel de zei închinat zării!
Liliacul e în floare, valsează orfan de tine,
Parfumul lui, de mult uitate plăceri aprinde,
Cânt, joc, zburdălnicii în nopţile puţine.
Vino-mi diseară, vino-mi iubire,
Vino-mi de-ndată! Uitare-n chemare,
Cerşea liliacul cea din urmă amăgire…
De mâine fi-va doar prea ofilită floare.
Luli
Paris, 19 Frunzar 2019
Ilustraţie: Liliac © Marilena Lică-Maşala
Strâng în braţe briza mării,
Ochii tăi tresar din ape.
Sărut nisipul scoicii-oracol
Şi te simt aproape.
Luli
Paris, 17 martie 2019
Ilustraţie: Diana Adriana, Mica sirenă
Iubitul meu, de mă iubeşti,
Bate-mi cu primăveri-n fereşti,
Du-mă în zări cu alb de caleşti,
Să valsăm în asfințit de poveşti,
Cu haine de mire să te găteşti,
Mireasă să-ți fiu, de mă doreşti…
Paris, 16 Mărțişor 2019
Nu m-am gândit că te-ntâlnesc.
Doar pitulicea-ți prevestea venirea,
Vorbea de tine primăvara, da, părea.
Nu mă gândeam că te-ntâlnesc,
Iar tu crezi că mai avem timp.
Da, timp avem de prăşit ogorul
Şi vreme să alergăm pe câmp.
Săgeți mai avem, în tolbe poveşti,
Şi vreascuri de foc sub polată.
Ograda cu miasmă de iarbă māruntă
Cale ne deschide şi porți împărăteşti.
Luli
Paris, 17 Mărțişor 2019
Ilustrație: Lina Stern, Asemic cu spic de grâu.
Ce gust îţi purtau buzele de ametist,
Nu voi mai şti de-acum să spun vreodată.
Or fi avut, poate, acel ceva nedefinit
Din taina bobului de sesam vrăjit,
Comori deschizând în peşteri de nepătruns,
Ori gust acrişor de flori de hibiscus
Ori gust, poate, de veşnică logodnă.
Ce miros îţi purtau mâinile sidefii,
Nu voi mai afla de-acum niciodată.
Frumoase, vai!, şi prea cuminţi,
Prin părul meu n-au răsfirat jurăminţi
Şi nici miresme de castani înfloriţi.
Al patimei drum nu ne-a fost dat,
Nici voluptatea universului înstelat.
Semeţ însingurat, tu nu m-ai căutat,
Nici ţipătu-ţi mut nu m-a strigat.
Ai fost tăcere, ai fost vers,
Veşmânt cernit e cerul neînţeles
Şi lanul rămas necules.
Paris, 15 Mărţişor 2019
Diana Adriana, Timpul, Sulina, iulie 2012
Elogiu de înmormântare
necântat
****
Într-o pădure ce-și leapădă frunzișul,
cărei frunze să-i mai cânt bocetul?
*
Eu sunt poetul celor care, coborând din împădurite dealuri,
s-au adăpostit pe plajă,
auzind zvonul despre tsunami.
*
Să iertăm verii..
Voi lutui acum iubirii
O nouă augustă poemă
Cu valuri, rouă
Şi magistrale
Îndepărtări
.
.
.