Fernando d’Almeida, Cameroun
Poet, publicist, critic literar, lingvist, profesor univesitar camerunez, cu origini benineze pe linie paternă, şi braziliene.
Unul dintre cei mai îndrăgiţi poeţi africani de către generaţiile mai tinere.
Marele Premiu de Poezie „Léopold Sédar Senghor”, 2008.
De-un sfert de an
N-a mai plouat
De-un sfert de an
Ca să te-ajung în Absolut
Ca să merg pe urmele tale
Cedincioase zeului venit din altă parte…
Atâtea dogme pentru nimic!
De nu-i pentru nimicirea bucuriilor noastre păgâne,
Pentru ce Tora să ne ferim de idolatria noastră…
Dar, taci, lasă-mă să tutuiesc şi să cert
Zeul prefăcându-se mânios la gura unui fluviu.
Voce psalmodiind din pustiu,
Eu cred în zeul ghemuit sub piatră
Şi-n moviliţa de lut bătut îmi amintesc…
Pentru naşterea mea… pentru animismul meu…
Credinţa mea răsare din tălmăcirea ghiocului (1)…
Notă:
(1) În original, cauris: scoici folosite ca monedă sau pentru înfrumuseţare.
Împlinind ziua
Beat de lumină
Merg înainte
În noapte
Chemând
Hăul necreat
Pe calea
Carte bătălie
Singurătăţii
Pe măsură ce
Merg înainte
În noapte
Nu departe
De-un pom pângărit
Un poet – diacon
Al neclintirii
Se bucură
De primirea chemării
De-a face fluviile să aiureze
În timp ce realitatea
Râde.
Lutul pribeag acum
Ia adevăr
În întunecata grotă unde deodată
Zeul răspântiilor
Se-aprinde de ranchiună…
Am părăsit oare curtea
Unde prăzmuieşte realul
Pe care-l savanizează poemul?
După înmormântare
Se legăna sicriul…
Apoi se lăsă în jos, în cele din urmă.
În groapa larg deschisă
Îl însoţeau câteva jerbe.
– Lacrimi ţăndări îmi făcură
Inima, neînvăţată să plângă…
Dar, când o luarăm iară
Prin colbul drumului de-întors,
Râsete ne ritmau în mers…
Şi văzui ceva mai departe
Ademenitoarea vădană
Ştergându-şi obrazul
Pentru a-şi săruta iubitul…
– Acasă, atârnată pe zid,
Efigia mortului zâmbea vieţii…
Strălucind de frumuseţe, vădana
Răspundea condoleanţelor
Plecându-şi fruntea.
Dar în ochii ţintuiţi pe ibovnic
I se ghicea dorul de viaţă,
În timp ce noi, stând la aceeaşi tristeţe,
Ne beam până la fund
Ţoiul absurd.
Bonamoussadi, août 1987
Din volumul „L’arrière pays du mental” (Ţara de dincolo de gând), 1991
În româneşte de Marilena Lică-Maşala
Piteşti, 19 aprilie 2015
N.B. Traducătoarea mulţumeşte scriitorilor Kouam TAWA şi Guillaume EKOUME prin grija cărora i-au parvenit poemele de mai sus, făcând posibil acest modest omagiu adus în limba română, memoriei regretatului poet Fernando d’Almeida.