El m-a chemat la cina de Şabat.
Lumânări aprinse, casa curată, patul strâns, pâinea acoperită cu ştergar curat, bucate îmbietoare gătite de el însuşi, argintărie de sărbătoare, lecturi, cântări, sacralitate.
*
Totul îmi părea cunoscut. Bucuria bărbatului casei de a tăia pâinea, gustul pâinii întinsă-n sare, tihna discuțiilor, evocarea neamului, străbunilor, îmi aminteau de cinele copilăriei mele, în casa părintească.
*
Şi am întrebat despre întâlnirea lui Mohamet cu Moise, în timpul călătoriei nocturne (a lui Mahomet) în cele 7 ceruri.
– Interesantă întrebarea dumneavoastră, Doamnă – a zis gazda mea, binevoitoare.
Apoi, discuția ne-a purtat în Orientul Apropiat antic şi Evul Mediu timpuriu…
Când am privit limbile ceasului de perete, se îngâna de ziuă.
*
În odaia mea, zorii şi candela aprinsă.
Paris, 4 Cuptor 2021
Quelle jolie poésie… pleine de sensibilité et d’amour.
Très touchée, Georges, à mon tour, par ta discrète sensibilité !