Dorind ca poemele şi prozele bunei noastre prietene Gabriela Zăvălaş să ajungă la cititorii ce au curajul de a se bucura ori îngândura odată cu plutirile şi mâhnirile unui condei înrourat de singurătatea autoarei, dar sincer, nefardat, luminos şi tăios cum silexul, lansăm această rubrică antologică din scrierile sale, pe blogul şi paginile noastre Facebook.
Dorind ca poemele şi prozele bunei noastre prietene Gabriela Zăvălaş să ajungă la cititorii ce au curajul de a se bucura ori îngândura odată cu plutirile şi mâhnirile unui condei înrourat de singurătatea autoarei, dar sincer, nefardat, luminos şi tăios cum silexul, lansăm această rubrică antologică din scrierile sale, pe blogul şi paginile noastre Facebook.
Lisez nos livres afin que le voyage vers nos âmes vous soit profitable !
Steluţa Istrǎtescu, Între douǎ cǎlǎtorii (Entre deux voyages) préface par Marin Ifrim, 4e couverture de Passionaria Stoicescu, Bucarest, les éditions eLiteratura, 2015.
Valeriu Bistriceanu, Din lumea poveştilor/ Du monde des contes, édition bilingue, roumain-français, Buzau, les éditions Vega, 2015.
Steluţa Istrǎtescu, Rochia de mireasǎ (La robe de mariée), préfacé par Marilena Lica-Masala, Iasi, les éditions Timpul, 2014.
Aurel Sibiceanu, Poeme (Poémes), préfacé par Marian Barbu, Pitesti, 2006.
Vasile Fǎlcescu, Teiu, cuibul pǎrǎsit al lui Vladimir Streinu (Teiu, le nid abandonné par Vladimir Streinu), préfacé par Prof. Univ. Andrei Stanoiu, Pitesti, Didactica Nova, 1998 ; c’est bien la première monographie de mon village natale, à la demande de Madame Dumitra Licǎ, la Maire de la commune.
In memoriam Ático Vilas-Boas da Mota
Din Arhivele revistei „POEZIA” – Lirică braziliană, în: nr. 1(59)/Primăvara, Iaşi, 2012
Ático Vilas-Boas da Mota (n. 11 octombrie 1928, Livramento do Brumado, Bahia – d. 27 martie 2016, Macaúbas, BA), profesor universitar, cercetător, membru al Academiei de Litere din Brasília, membru corespondent al Academiei de Litere din Bahia, preşedinte al Comisiei Naţionale de Folclor afiliată la UNESCO (1992-1999), prorector al Universităţii Internaţionale din Bucureşti (1999-2000), a fost unul dintre pionierii studiilor dedicate limbii şi literaturii române în Brazilia; a tradus din opera dramaturgului I. L. Caragiale (1852-1912).
Decorat cu ordinul Rio Branco (2000).
Doina păsărilor
Citind din Mihai Eminescu
Fie-ţi zorile senine,
lie ciocârlie,
nu te perpeli de dor.
– Dormi în pace
până-n zori!
În numărul 5 al revistei Argeş, la pagina 15, poetul şi publicistul Aurel Sibiceanu publică un semnal de carte la cel de-al şaptelea volum de proză al scriitoarei piteştence Steluţa Istrătescu, renumită profesoară şi autoare de manuale de engleză:
Aurel Sibiceanu, despre « Între doua calatorii » de Steluta Istratescu, revista Arges, nr. 5, p. 15
« Între doua calatorii » de Steluta Istratescu, Bucuresti, eLiteratura, 2015
Percepţia critică a unui autor prin lectura unei singure cărţi din creaţia sa ar putea părea nerelevantă. În realitate, lucrurile nu stau tocmai aşa. Contactul cu un text nou are ceva din ineditul explorării unui spaţiu necunoscut. Plonjezi în univesul ficţional nepregătit, nu ştii ce vei găsi, dar recunoşti talentul sau absenţa lui. Uneori cartea îţi parvine prin alţii, alteori o alegi singur, multe cărti rămân în umbră, în aşteptare, fără să ştii dacă, între intenţie şi actul lecturii, cel din urmă se va împlini şi autorul se va putea bucura de un feed-back.
Am citit cea mai recentă carte a Steluţei Istrătescu, Între două călătorii, fără să ştiu nimic despre autoare. O lectură facilă, dar reconfortantă prin pledoria autoarei pentru valori umane uitate. O proză scurtă, ancorată în realitate prin tematică, cu incursiuni în trecut, de o profundă sensibilitate romantică, cu personaje feminine de condiţie modestă, victime ale destinului nefericit, dar de o rară demnitate, care trăiesc şi supravieţuiesc sub puterea visului.
Steluta Istratescu, Între doua calatorii, proza, 2015
Steluţa Istrătescu, Între două călătorii, ediţie îngrijită de Marilena Lică-Maşala, prefaţă de Marin Ifrim, postfaţă de Elena Radu, text Coperta IV de Passionaria Stoicescu, Bucureşti, eLiteratura, 2015.
« Între doua calatorii » de Steluta Istratescu, Bucuresti, eLiteratura, 2015
Volumul poate fi cumpărat de pe Amazon, direct de la editor, precum şi de la librării din Bucureşti şi din ţară.
Am aflat de la editor, dl Vasile Poenaru,
că volumul poate fi comandat direct la editură, de către cititorii din ţară, la: info@epublishers.info
sau 0722.15.64.08.
Ceea ce permite reducerea costurilor cititorului.
Steluţa Istrătescu, Între două călătorii
« Între doua calatorii » de Steluta Istratescu, Bucuresti, eLiteratura, 2015
Volumul de proză scurtă a Steluţei Istrătescu Între două călătorii (eLiteratura, 2015), ediţie îngrijită de scriitoarea Marilena Lica-Maşala, cuprinde 6 povestiri datate, scrise între 1979-2014. Titlul poate face aluzie la periplul autoarei, care precizează timpul şi locul unde le-a scris, ca şi cum ar fi fost inspirate de călătoriile sale. Tematic, autoarea invită lectorul să pătrundă în două lumi: comunistă şi postcomunistă.
Prozatoarea evocă secvenţe de viaţă, focalizându-şi atenţia pe personaje, un anumit tip de personaje, predestinate singurătăţii şi neîmplinirii, în ciuda structurii lor psihice luminoase ce le dă o anumită nobleţe. Sunt personaje feminine neînsemnate şi sărmane, abia observabile, unele apariţii stranii, anacronice, în peisajul cotidian al urbei lor, ca personajul feminin din Când înfloresc castanii. Au în comun suferinţa şi o frumuseţe sufletească aparte, firea optimistă care le salvează de depresii, o atitudine de acceptare a condiţiei lor.
Perspectiva din care sunt privite e realistă, un realism impregnat însă de duioşie şi culpabilitate pentru destinul amar al unor femei ce ar merita reversul. Deşi inferioare social, demne de milă, persiflate de semenii lor, sunt superioare prin caracter, printr-o demnitate care emoţionează. Sunt private de iubire, dar rezistă dispreţului celorlalţi prin puterea visului. Cea mai reuşită, ca portret şi forţă epică, este Când înfloresc castanii.
Decalajul între momentele în care au fost scrise (o perioadă de 35 de ani, după cum indică datale) explică atât subiectele alese cât şi diferenţa de limbaj. După brânză readuce în atenţie un aspect tipic lumii comuniste din veacul trecut: umilinţa trăită de intelectuali, obligaţi să supravieţuiască în condiţii precare. Limbajul exprimă şi el caducitarea şi depersonalizarea individului din acea perioadă.
Subiectele nu au nimic palpitant, însă personajele sunt emoţionante ca tipuri umane. Proza Steluţei Istrătesu comunică ataşamentul şi duioşia faţă de ele, o anumită complicitate a naratorului cu personajul şi simpatie reciprocă. Personajele par proiectate cu intenţia de a reda lumii contemporane calităţi şi atitudini umane uitate.
Povestirile valorifică în parte experienţa didactică şi livrescă a autoarei, au pe alocuri o prea pronunţată tentă romantică, o duioşie şi o candoare în discordanţă cu realitatea contemporană prea crudă, urmează un singur tipar în construirea personajelor defavorizate de soartă: femei singuratice, umile, nefericite, atinse de suferinţă, a căror existenţă se întemeiază pe puterea visului. Nevoia de vis ţese povestea în care personaj şi narator se lasă prinşi, personajele convieţuiesc cu visele lor, le sunt fidele. Tendinţa spre portret, unul reuşit, e un element definitoriu al prozei Steluţei Istrătescu, care ştie însă a mânui dialogul şi descriptivul în cadrul naraţiunii.
Alba Iulia, 29 martie 2015
Bibliografie:
Steluţa Istrătescu, Între două călătorii, ediţie îngrijită de Marilena Lică-Maşala, prefaţă de Marin Ifrim, posfaţă de Elena Radu, Bucureşti, eLiteratura, 2015
Steluţa Istrătescu, Rochia de mireasă, 2014
„Rochia de mireasă” (Ed. Timpul, Iaşi, 2014) este cel de-al şasea volum al Steluţei Istrătescu. Cartea respectivă, însumând un număr de 5 povestiri, este îngrijită şi prefaţată, cu eleganţă şi rafinament, complet asortată cu nota generală a volumului, de către o bună cunoscătoare a fenomenului literar feminin românesc, scriitoarea plurivalentă Marilena Lică-Maşala, din care cităm un pasaj semnificativ: „Farmecul desăvârşit al nuvelelor Steluţei Istrătescu stă în măiestria cu care ştie să împletească tehnicile literare, creând personaje de o delicateţe sufletească şi spirituală aparte, personaje armonioase, ce au nevoie de adâncimi, nu de aparenţe, rămânând imune,lucide, străine faţă de răul ce pare că le-a invadat ireversibil curtea, strada, oraşul, cetatea. Nuvelistica nu este nici moralizatoare, nici demascatoare, nici politică. Este reuşita unui condei iscusit de a ne transmite nouă, celor născuţi după 1950, perenitatea valorilor profunde ale unei elite decimate între 1948 şi 1964, dar lucide, conştiente de potenţialul ei misionar”. Lire la suite