RSS
 

„Vous me le rendrez à Bucarest!…” – „Pǎstraţi-o pânǎ mǎ-ntorc!”. Extraits en roumain du journal inédit du Général Berthelot (3)

01 Déc

A la célébration de la 97e fête du 1er Décembre de mon pays (1918 – 2015)

A la mémoire de mon grand-père paternel…

 

– după o adaptare inedită în franceză a jurnalului generalului Henri Mathias Berthelot –

            Prolog

            „Însemnǎrile cu care mǎ îndeletniceam searǎ de searǎ, sau aproape, în timpul Misiunii franceze în România, nu erau destinate publicǎrii, dupǎ cum se poate subînţelege din sinceritatea deplinǎ cu care povestesc faptele şi evoc persoanele.

Dar, cum de la sfârşitul rǎzboiului aud şi citesc atâtea baliverne şi scorneli despre evenimentele trǎite, prejudecata dintru început mi s-a zǎdǎrnicit.

            Irezistibila dorinţǎ de a contrazice şi de a replica, de a corecta greşelile, mǎ macină atunci când mǎ confrunt cu acuzaţiile acelora pentru care a răsuci istoria a devenit un fel de joc.

            Din fericire, tǎria mea de carater se bizuie pe raţiune, în virtutea cǎreia nici vorbă să mă gândesc la publicarea acestui carnet de drum personal atâta vreme cât marii actori ai acestei Misiuni vor fi încǎ în viaţǎ… Dezvǎluirile mele li se vor pǎrea dure multora dintre ei, chiar nedrepte.

            Da, e drept, dacǎ în sinea noastră ajungem câteodatǎ sǎ ne recunoaştem lipsurile, nu ne face câtuşi de puţin plǎcere sǎ le vedem atârnate la lumina zilei… Nici vorbǎ, însǎ, de a reveni asupra reacţiilor mele de atunci pentru a îndulci unele păreri, întrucât orice atenuare a cuvintelor folosite ar risca sǎ denatureze atmosfera diferitelor medii în care am trǎit în timpul acestor peregrinǎri nemaipomenite! Nu voi şterge deci nimic din ceea ce ar putea folosi în înţelegerea acelor timpuri şi acelor locuri în care gluma şi ironia, rafinate de câţiva, reuşeau sǎ înveseleascǎ o trupǎ întreagǎ, supusǎ, din nefericire, prea des, aşteptǎrii, nesiguranţei, nerǎbdǎrii, îngrijorǎrii, neliniştii şi spaimei… Iar eu, în fruntea tuturor?    

            Șef, da, dar nu mai puţin om, predispus mâniei dar şi disperǎrii – obligatoriu de ascuns, pentru a lǎsa să se vadă doar impresia de calm şi de încredere atunci când trebuiau îndreptate cât se putea de repede şi de bine greşelile comise de subordonaţi. Fie din cauza neînţelegerii situaţiei ori, poate, din încǎpǎţânare prosteascǎ.

            Oameni şi ei, fireşte!…

            În interesul istoric, mǎ intereseazǎ ca aceastǎ atmosferǎ sǎ fie respectatǎ pe deplin, iar fiecare lucru sǎ fie aşezat la locul sǎu.

            Pentru a face pace între dorinţa de a spune totul şi grija de a nu rǎni amorul propriu, cer prin testament ca aceste note sǎ nu fie publicate mai devreme de 30 de ani dupǎ moartea mea.

            În viitor, patimile vor pǎli, fireşte, şi nimeni nu se va mai simţi tulburat de adevǎr.

            Cu excepţia acelor istorici zeloşi îmbǎtaţi de senzațional pe care s-ar putea sǎ-i contrazic fie şi de dincolo de mormânt!…”

 

General Henri Mathias Berthelot

Paris, 1920

 

Tags : ,

Réagissez