Din: Confesiuni
La 14 ani, voiam să mă fac arheolog.
La 19, am vrut Medicină.
La 26 de ani am adus pe lume cea mai vie şi splendidă creație a mea, singurul meu copil: un minunat fecior cu ochi albaştri, care a avut o soră de lapte, prietene şi prieteni apropiați, ce i-au ținut loc de frați şi surori.
La 28 de ani, mă pregăteam pentru Drept.
La 33 de ani, am intrat la Psiho-Sociologie.
La 40 de ani am deschis primele două afaceri: un birou de cercetare în sociologie şi o editură.
La 43 de ani am îngrijit întâia carte şi început documentarea pentru întâia carte.
La 46 de ani, îmi apărea întâia carte…
La 55 de ani, bunul meu fecior mi-a dăruit o splendidă noră.
La 64 de ani fac de toate: binefaceri, scriu, traduc, public, descopăr oameni, ținuturi, afaceri, sădesc flori, pomişori, gândesc alte proiecte…
Printre picături, de-a lungul deceniilor, mi-am făcut timp să salveze câteva mai mult sau mai puțin tinere destine.
Cu toate acestea, simt că nu mi-am împlinit încă menirea…. Mai am de trudit. Iar truda îmi este dragă…
Iar peste toate acestea, nimb, în fiece dimineață, sfaturile părinților mei.
deTeiu
Paris, 18 februarie 2020
Ilustrație: Lina Stern, Miracle (Taină)