RSS
 

Tahar Djaout în revista POEZIA nr. 76, vara, Iaşi 2016

22 Juin
Poezia VARA 2016

Poezia VARA 2016

SUMAR

Din lirica franco-algeriană contemporană

Tahar Djaout (Algeria) p. 144

Din lirica franceză contemporană

Jean Paul Abulker (Franţa) p. 146

Din lirica marocană franco-arabă contemporană

Driss Louiz (Maroc) p. 149

Din lirica francofonă de expresie ciadină

Nimrod (Ciad- Franţa) p. 151

 

Tahar DJAOUT

(1954, Oulkhou – 1993, Alger)

Poet, romancier, matematician, ziarist algerian kabil francofon. A fost unul dintre primii intelectuali kabili asasinaţi în Alger, în timpul valului „deceniului terorii”.

 

Rostul strigătului

 

De n-ar fi fost acest strigăt

Cu chip de piatră tăioasă,

Potrivnic stând să-nmugurească,

 

De n-ar fi fost această mânie

Cu durerea ei născândă

Și tolba-i înstelândă,

 

De n-ar fi fost ocara

Cu molia-i nimicitoare

Şi nepătrunsele-i gunoaie,

 

Aducerile-aminte n-ar mai fi fost

Decât un lung tir de tristeţi

Şi-un caraghiolslîc cleios,

 

Țara n-ar mai fi fost

Decât o amintire-compost

Şi-a lacrimei

Prinsoare…

 

Poem pentru Nabiha

 

Mă voi întoarce din călătorie

Și te voi găsi dormind.

Hărmălaia lucrurilor va fi amuţit,

Gâzele nevăzute se vor fi făcut,

Şi tobele din casă piei adevărate vor fi devenit

Dar nebătătoare la ochi.

Ajung mereu la ceasul suspendării juste a tresăririi,

Când varul, argila și albeața lor au îmbrăţişat totul.

 

Ajung

Și văd puţin câte puţin ivirea din apă;

 

Mai întâi tu, care mânuind culori și mișcări,

Redai gălăgia gâzelor

Călăuzite de zboruri periculoase.

Apoi lucrurile,

Mândre de isprava lor,

Stârnind însufleţirea locurilor.

 

Vei căuta câinii ce merg pe funii în vis,

Între aşternuturi uimite,

Vei zgâlţâi rând pe rând pulberăriile luminii

Și viața se va aşeza din nou.

 

Te trezeşti

Iar casa-ntreagă devine un carnaval.

 

Din volumul „Pérennes”, 1983, în: revista „ACB – Actualités & culture berbères”, nr 74/75 a Asociației de Cultură Berberă – ACB, toamnă-iarnă, Paris, 2013, pp 32 – 33

 

[Mă gândesc la Feraoun]

Mă gândesc la Feraoun (1)
Surâs înghețat în tăierea împrejur a soarelui
Ei se tem de adevăr
Ei se tem de condeiul de bună credință
Ei se tem de bărbații omenoşi
Iar tu Mouloud, ai stăruit să vorbeşti
De lanul de grâu pentru copiii săracului
Şi de nimicirea gardurilor de sârmă ghimpată
ce ne zdrenţuiau zarea

(…)

Într-o zi, Mouloud, bunătatea va triumfa, în sfârşit
Iar noi vom şti să înălţăm tridentul soarelui
Şi vom şti să cinstim memoria morților
Căci
Cu
Mâinile tale culegătoare de mistere din Zori
Şi chipu-ţi visător de bard neobosit
Ai știut să ne înalţi adevărurile
Scrise cu bucăţi de soare
Pe toate piepturile revoltate

Din volumul „L’Arche à vau l’eau”, Editura  Saint-Germain-des-Prés, 1978

 

(1) Feraoun Mouloud (1913, Tizi Hibel – 1961, El-Biar), scriitor algerian kabil francofon asasinat împreună cu Max Marchand şi încă patru profesori de la Centrul Social-Educativ Château-Royal din El-Biar (comună în vecinătatea capitalei, Alger), de către un comando OAS (Organizaţia Armatei Secrete) francez, pe 15 martie 1962.

 

În românește de Marilena Lică-Mașala,

Paris, 10 martie 2016

 

Tags : , , , , ,

Réagissez