Declarația lui Jean-Luc Mélenchon cu privire la situația din Ucraina
Mai mult ca niciodată, trebuie să ne ferim de războinicii de paie din studiourile de televiziune, care se lansează în discursuri furibunde și dat din bărbie. A face un bilanț serios presupune să începem cu singurul punct de vedere potrivit pe timp de criză: interesul țării noastre.
Întrucât contextul este dincolo de puterile noastre.
În Ucraina și pe toate granițele din estul continentului, ne aflăm în fața reluării unuia dintre acele războaie interminabile care, de la Petru cel Mare și Ecaterina a II-a, au chinuit popoarele acestei regiuni. Destrămarea URSS este întâiul caz din istoria recentă în care un imperiu se prăbușește fără negocierea granițelor rezultate. Acest aspect cerea o mai mare atenție în luarea hotărârilor, precum și [observarea] evoluțiilor. Distrugerea Iugoslaviei, crearea statului artificial Kosovo, au demonstrat destul de repede că forța va fi regula jocului peste tot. Desfăşurarea armamentului şi soldaţilor NATO în ţările baltice întăresc acest lucru.
Cu toate acestea, recunoașterea republicilor rusofone din Donul de Jos1 de către Putin este o veste foarte proastă pentru francezi. Respectarea granițelor, oricare ar fi acestea, este condiția de bază a unei vieți internaționale în care factorii decisivi trebuie să fie mai degrabă diplomația și ONU, nu armele și atacurile în forță. Dacă noi înșine vrem să fim independenți, interesul nostru este ca hotarele să fie intangibile sau să fie deplasate doar după proceduri rezultate din înțelegeri acceptate de toate părțile și controlate.
Ne temem că hotărârea Rusiei va fi urmată de o hotărâre americană de integrare a Ucrainei în NATO. [Aceasta] ar fi încă o afacere proastă pentru noi, francezii, întrucât nu avem niciun câștig în extinderea dominației militare a SUA și nici a intereselor lor pe continentul nostru.
Putin trebuie să fi priceput că SUA tranșanseră deja, precum și că nu va putea obține niciodată o garanție pe această privință. A văzut că Statele Unite nu-i cedau nimic din acest punct de vedere, de la începutul crizei. Recunoașterea republicilor din bazinul Donului de Jos înseamnă, așadar, un pas înainte pe care Putin îl face, în avantajul său, în noua ordine care se instaurează în această regiune. Putin a făcut această mișcare înainte ca noua graniță NATO să-i interzică.
Întrucât toate acestea se subînțeleg lesne din cele observate, ne putem întreba dacă nu cumva intră în vigoare o nouă ordine cuasi tacită. Cine ar pleca la război în Donul de Jos? Nimeni. Pentru că, mai întâi, războiul durează acolo de opt ani, iar părțile în cauză (rusă și ucraineană) au atins un nivel de ură reciprocă care blochează orice viață comună. Și din moment ce Kievul nu a manifestat nici cel mai mic interes de punere în practică a acordurilor de la Minsk privind Donul de Jos, ne gândim că pentru ruși a fost de la sine înțeles că li se cuvine. Pe de altă parte, nici Rusia nu va intra în război pentru Ucraina. Ci va aștepta ca aceasta să cadă de la sine, ca un fruct copt, când va veni ceasul.
Totuși, identificăm o escaladare, a cărei responsabilitate o poartă Rusia, ceea ce trebuie criticat, în interesul nostru, firește. Indiferent ce credem despre motivele ascunse ori despre logica situației, Rusia este aceea care și-a asumat într-adevăr responsabilitatea acestui episod. Anexarea Ucrainei la NATO nu va întârzia. Nu contează că era deja planificat. Nu contează, pentru că analizăm o situație doar după acțiunile care o compun. Atâta timp cât o linie nu este trecută, putem nădăjdui că nici altă linie nu va fi și că ne putem organiza în acest sens. Dar, această linie a fost trecută. Exceptând o eventuală capitulare necondiționată, SUA sunt forțate să extindă NATO, iar europenii sunt obligați să spună „da” la orice și la „restul” care va urma. „Restul” este blocarea temporară a Northstream II și furnizarea de gaze de șist americane. Cu, se înțelege, de noi desfășurări de trupe americane, dar și încetarea balivernelor despre autonomia de apărare a europenilor.
Nu zic nimic despre rezultatul supărător al lui Macron în această privință. A jucat un rol fără conținut real. Nu credem că se va descurca mai bine în viitor. Mai rău, poate. E bine să-i lăsăm posibilitatea să respecte măcar democrația țării sale. Premierul (Franței – n.n.) datorează o explicație în următoarele ceasuri, în fața Adunării Naționale.
Această situație îmi întărește punctul de vedere privind necesitatea de a organiza o conferință asupra granițelor. O astfel de conferință ar permite stabilirea unor reguli, precum și administrarea, înainte de criză, a celorlalte situații de tensiuni la granițe care dau în pârg pe continentul nostru.
(Ora 15, public)
În românește,
Marilena Lică-Mașala
Paris, 22 februarie 2022
Ilustrație: captură Internet.
Nota
1) Donețk și Lugansk, zone cu un subsol bogat, republici separatiste din 2014 – n.t.
Bibliografie:
Jean-Luc Mélanchon, în: Pagina Facebook oficială, articol în franceză.