O sensibilitate romantică în răspăr cu postmodernismul
Percepţia critică a unui autor prin lectura unei singure cărţi din creaţia sa ar putea părea nerelevantă. În realitate, lucrurile nu stau tocmai aşa. Contactul cu un text nou are ceva din ineditul explorării unui spaţiu necunoscut. Plonjezi în univesul ficţional nepregătit, nu ştii ce vei găsi, dar recunoşti talentul sau absenţa lui. Uneori cartea îţi parvine prin alţii, alteori o alegi singur, multe cărti rămân în umbră, în aşteptare, fără să ştii dacă, între intenţie şi actul lecturii, cel din urmă se va împlini şi autorul se va putea bucura de un feed-back.
Am citit cea mai recentă carte a Steluţei Istrătescu, Între două călătorii, fără să ştiu nimic despre autoare. O lectură facilă, dar reconfortantă prin pledoria autoarei pentru valori umane uitate. O proză scurtă, ancorată în realitate prin tematică, cu incursiuni în trecut, de o profundă sensibilitate romantică, cu personaje feminine de condiţie modestă, victime ale destinului nefericit, dar de o rară demnitate, care trăiesc şi supravieţuiesc sub puterea visului.
Steluta Istratescu, Între doua calatorii, proza, 2015