Dragele mele copile,

Astăzi vom merge în grădină. Vom privi pomii. Le vom privi cu atenţie crengile mici şi mari. Vom observa dacă pomul are rămurele uscate. La vremea cuvenită, vom căuta în magazie ustensile potrivite şi ne vom întoarce în livadă pentru a tăia aceste ramuri nefolositoare pomului şi rodului său. Dar, crenguţele uscate nu le vom arunca. Le vom pune aparte, le vom păstra la loc ferit, căci ne vor fi nouă folositoare într-o zi ca să aprindem focul.

Şi aduceţi-vă aminte că aţi moştenit această grădină de la bunicii tatălui vostru, care au primit-o în moştenire de la părinţii lor, după cum aceştia au primit-o în moştenire de la părinţii părinţilor lor.

*

La fel se petrec lucrurile şi în viaţă. Cu o singură deosebire. Ustensilele de tăiat ceea ce este uscat nu în magazie le veţi afla, ci singure va trebui să le croiţi,

în gândul şi sufletul vostru.

Veţi întâlni oameni mulţi. Nu orice întâlnire vă va fi folositoare. Cercetaţi cu atenţie omul, priviţi-l bine şi ascultaţi. Ascultaţi ce zice azi, ce zice mâine, cât se potriveşte din ce zice poimâine şi, mai ales, cât vi se potriveşte din ce zice. De nu i se potrivesc vorbele, nu vă speriaţi, ci liniştiţi-vă sufletul. Căutaţi apoi în gândul vostru argumente potrivite pentru a înlătura din viaţa voastră această întâlnire nerodnică, păstrând în amintire doar ceea ce vă va fi folositor pe drumul desăvârşirii voastre: o vorbă înţeleaptă ori o preocupare interesantă.

Să ţineţi minte: oricare din neamul nostru a întâlnit oameni nepotriviţi pe drumul său, şi bunicii tatălui vostru şi părinţii lor şi părinţii părinţilor lor. Dar, au ştiut să îndepărteze crenguţele uscate din vieţile lor, continuându-şi drumul şi rostul împlinirii menirii lor pe pământ.

Creşteţi în amintirea unui neam de oameni drepţi şi dârzi.

#deTeiu

Paris, 20 Undrea 2020

Ilustraţie: Lina Stern, Copaci. Asemic, 2020