Mariléna Blog Littéraire

Archives par Tags : Mihai Eminescu

Înlănțuit „în marginile” celuilalt…

Posté le Par Publié dans 01. ATELIER, 01.B. Prose, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions .

„Nici o femeie nu l-a putut ține pe Eminescu în marginile ei”, ne spune Titu Maiorescu (1) creând, iată, o minunată metaforă!

Da, atunci, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, burlacii nu se bucurau de îngăduința semenilor. De femeile singure ori divorțate, ce să mai spunem!

Ceea ce nu putea multă lume să înțeleagă atunci, dat fiind spiritul epocii (nici azi nu înțeleg mulți), este tocmai nevoia de libertate a creatorului, fie dânsul bărbat ori femeie…

Înlănțuit „în marginile” celuilalt, oricât ar fi de iubitor, visul pierde din subtilitatea zării…

Paris, 22 aprilie 2019

Ilustrație: Lina Stern, Soare dansând

Notă:
(1) Citat de Cornelia Emilian, în: « Mihai Eminescu – un Dumnezeu rănit », ed. îngrijită de Laurian Stanchescu, 2018, p. 22.

Malurile timpului românesc…

Posté le Par Publié dans 01. ATELIER, 01.G. Journal intime .

Îmi iubesc în clipa aceasta vatra română ca în fiece clipă, dar azi mai mult ca niciodată. Aflăm acolo, în inima patriei-vatră, inimi de romantici trăitori nu pentru dânşii, ci pentru numele nemuritor al simbolicelor condeie ale neamului. Printre mărețele condeie, Eminescu. Domnul Eminescu.

Patimile Domnului nostru Eminescu, cum răsună adânc în suflet graiul Doinei şi lui Ion Aldea-Teodorovici, sunt patimile ce le-a cunoscut mai târziu Mircea Vulcănescu şi mulți alții ca dânsul.

Poate niciodată malurile timpului românesc nu au izbutit să adune înlăuntrul lor, să strângă cu atâta putere la sânul lor Carpații şi Prutul, cum o face astăzi secolul al XIX-lea în cugetul curat al celor mai buni dintre noi.

Eminescu este blazonul Casei Condeielor Române autentice, lucide, demne, geniale, blamate, îndrăgite. Încercările lui, un simbol pentru încercările tuturor condeielor ce au putut să se facă auzite dincolo de gardul curat şi văruit de Paşti al ogradei româneşti.
Îmbrățişări cuvenite celor mai buni dintre români, ce ne amintesc mereu înălțimea la care au ajuns cei mai de seamă reprezentanți ai Casei Condeielor Române, dinainte şi după 15 iunie 1889!

Şi cu cât au ajuns mai sus, nu doar legenda le creşte postum, ci însuşi martiriul.

Paris, 22 aprilie 2019

Ilustrație: Lina Stern, IntuitiveArt

„Mihai Eminescu – un Dumnezeu rănit”, ediție îngrijită de Laurian Stănchescu

Posté le Par Publié dans 05. NOTES DE LECTURE, 05.B. Bibliothèque Odéon .

„Mihai Eminescu – un Dumnezeu rănit”, îngrijitor de carte, prefață şi postfață: Laurian Stănchescu, Bucureşti, Editura Scrisoarea a treia, 2018. Ediția a II-a, revizuită şi adăugită, 352 pagini


Un volum documentar, structurat pe doi piloni far, esențiali:

  1. Corespondența dintre Mihai Eminescu, Harieta Eminovici, sora poetului, şi Cornelia Emilian şi fiica sa, purtată în ultimii doi ani de viață ai poetului, mai precis, din mai 1887 până martie 1889. Este vorba de scrisorile I – LXXVI (1 – 76).

Editorul ne anunță dintru început conformitatea acestei corespondențe cu originalul volumului „Henriette şi Mihail Eminescu. Scrisori către Cornelia Emilian şi fiica sa”, Iaşi, Editura Librăriei Frații Şaraga, 1893.

  1. Studii, articole, documente, în care recunoaştem semnături ce ne sunt dragi ori întâlnite în reviste la care am colaborat, Oglinda literară, Poezia: Nae Georgescu, Liviu Papuc, George Roncea, Lucreția Berzintu, inclusiv îngrijitorul, dar şi autorul pre şi postfeței cărții, Laurian Stanchescu. Dar şi condeieri ce ne-au inspirat încredere, cum Miron Manega, Nicolae Iosub, Nicolae Balint, Victor Roncea, Roxana Roseti şi alții.

În fine, peste 30 de studii şi articole despre Eminescu şi tulburătorii săi ultimi ani din viață.

Şi nu în ultimul rând, merită pe din plin citite pre şi postfața semnate de devotatul îngrijor de carte Laurian Stănchescu, loial unei mai vechi promisiuni, dar şi adolescenței noastre. Condeiul său se aşterne altfel decât ne-a obişnuit ariditatea textelor documentar-ştiințifice: uimitor de literar şi clar.

O misiune împlinită, am putea spune.

Salvarea post-mortem a domnului Eminescu, păstrarea lui în inima ființei neamului şi acelui veac romantic schimbător al Europei, este mai mult decât o datorie de onoare.


Cui îi era teamă de Eminescu, inegalabilul poet romantic?

De ce?


Volumul de față ne bucură cu ipoteze confirmate, zădărnicind defăimarea post-mortem a poetului, dar mai ales a ziaristului Mihai Eminescu.

Asasinat comandat politic?

Cereți cartea şi veți afla.

Paris, 21 spre 22 aprilie 2019

Notă
Pentru informații privind cumpărarea cărții, scrieți, vă rog, fie un comentariu ori folosiţi formularul de contact.

Răspund o dată pe zi, la ore variabile.

Victoria Fătu Nalațiu, Notre cher Eminescu (poème)

De la Mihai Eminescu la Sibari

Posté le Par Publié dans 01. ATELIER, 01.F. Glossaire, 01.G. Journal intime, 05. NOTES DE LECTURE, 05.B. Bibliothèque Odéon .

De la Eminescu la Sibari

De la Eminescu la Sibari

Scrisoarea a III-a

(fragment)

de Mihai Eminescu

 

Erudiţia lui Mihai Eminescu este incontestabilă!

După cum şi cunoaşterea poemelor lui Mihai Eminescu pe nevăzute, de memoria de invidiat a poetului Titi Vărăşcanu. Am fericirea să fim prieteni. O prietenie fructuoasă, întrucât temele de discutat cu dl Vărăşcanu sunt spontane şi fără număr. Este drept, avem în comun două pasiuni: Poezie şi Istoria. Dar şi multe alte mărunte lucruri.

Prietenul meu poetul Constantin Vărăşcanu este şi unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori de Istorie din urbea noastră piteşteană. Şi mai are o slăbiciune, pentru care îl îndrăgesc prietenii: nu uită niciodată datele sărbătorilor cercului dumisale…

Urându-mi azi „La mulţi ani”, de Sfântă Măria Mică, i-am mărturisit că plec în Calabria, la Sibari, pentru a fi prezentă la ceremonia de înmânare a două modeste distincţii literare. Nici nu am rostit bine Sibari, şi-aud în telefon o uitată recitare:

<< Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?

N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer?

Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?

Lire la suite →

Memoria – revista gândirii arestate, nr. 97 (4)/ 2016

Posté le Par Publié dans 01.G. Journal intime, 05. NOTES DE LECTURE, 05.1. Histoire, 05.B. Bibliothèque Odéon .

Memoria – revista gândirii arestate

Memoria – revista gândirii arestate

Memoria – revista gândirii arestate 

De la dispariţia lui Romulus Rusan

la Bisericile Ipoteştilor eminovicieni

 

 

Primesc de la Micaela Ghiţescu, minunata Micaela, omul de cultură, omul care-a pătimit în juneţe arestările şi închisorile terorii bolşevice, „Memoria – revista gândirii arestate” nr. 97 (4)/ 2016, fondator Banu Rădulescu, într-un frumos ambalaj al Poştei franceze – LA POSTE… Nedumerită, am avut explicaţia după câteva clipe. Plicul ajunsese din ţară destul de deşirat, iar LA POSTE s-a îngrijit să primesc în condiţii elegante preţioasa revistă…

Sumarul, aşezat la îndemână, elegant, pe copertă, îmi anunţă o tristă veste: plecarea autorului Americii ogarului cenuşiu ce mi-a luminat adolescenţa şi Bucureştii anului cutremurătorului cutremur… Alătur un gând pios elogiului închinat de Alexandru Zub în memoria prietenului său, scriitorul, istoricul, omul de cultură şi acţiune civică Romulus Rusan!    

Lire la suite →

« De l’Amour »

Posté le Par Publié dans 01.D. Théâtre, 02. TRADUCTIONS, 04.1. RECITALS POETIQUES, 06. VUES DE L'ODÉON .

« De l’Amour » ou l’amitié partagée autour de la poésie…

– le photo reportage d’un récital à la veille

de la Saint Valentin –

P1100753

Moi, au micro « De l’Amour » et la REE. En public : Rifaat Rola, Joël Conte et Françoise Labadie, dissimulée par l’appareil photo de Sandra Kraljevy…

Paris, le 13 février 2016. Mes amis de l’étendue de l’Île de France – Ivanka Paul, Ghanima Ammour, Lydie Mbossa, Aimé Eyengué et Jean-Paul Abulker – que je les avais invités me rejoindre sur la scène de la REE (L’association Rencontres Européenne Europoésie), dressée cette fois-ci à la Maison du Délice, 11 bis rue Traversière 75012 Paris,  sont tous venus pour partager de leur poésie à un public assez exigent… 

Car ce public fut représenté par de nombreux poètes, l’animateur – Jean-Paul Villermé – étant lui même poète…

Lire la suite →

De la Constituţie la confuzia între poporul român şi poporul ţigan, în Franţa

Posté le Par Publié dans 01.H. Articles. Reportages, 05.1. Histoire .

Motto:

(…) „Constituţia e un instrument de pace internă întărit prin

jurământul regelui, e proprietatea ţării”.

Mihai Eminescu, în: George Ene,

Eminescu, securitatea şi siguranţa  naţională a României, 2014, p. 56

Se spune că, tradiţional, în limba poporului ţigan, coborât spre Europa dinspre Indii, termenii „rrom” şi „ţigan” ar avea una şi aceeaşi semnificaţie: membru al unei şatre. Şatra cunoaşte organizarea rudimentară a oricărui popor aflat în stare tribală şi nomadă.

În limba română, conceptul « ţigan » (feminin, „ţigancă”), nu a fost, nu este şi nu va fi unul peiorativ. Existenţa seculară a ţiganilor pe teritoriul ţării noastre, a generat în limbajul comun alinturi, diminutive ale termenului, întâlnite sub forma « ţigănuş », « ţigăncuşă »… Lire la suite →