INEDIT
Viorelei mele
de Mihai Antonescu
– fragmente epistolare –
Sonete, poeme, scrisori și texte regǎsite de Alex Horeaux,
transcrise și îngrijite de Marilena Licǎ-Mașala
Mǎrturisesc: avocatul, politicianul, documentaristul (cinci volume editate între 1942 și 1944) Mihai Antonescu (1904-1946) îmi era total necunoscut ca poet ori romancier. În august 2012, o întâlnire neașteptatǎ la Paris cu Alex Horeaux[1], mi-a dezvǎluit latura liricǎ a personalitǎţii ilustrului om politic, datoritǎ xerocopiei unui document pǎstrat în biblioteca personalǎ.
Este vorba de o copie a corespondenţei în manuscris purtatǎ de Mihai Antonescu între 1926-1927 cu Viorela Georgescu, o domnișoarǎ pe care tânǎrul avocat o curta și de care era îndrǎgostit. Cǎsǎtoria, care a avut loc în septembrie 1927, a curmat bogata, lirica și febrila corespondenţǎ.
Xerocopia fragmentelor epistolare, conservate sub formǎ de: sonete, poeme, texte lirice, proiectul unui roman, i-au fost încredinţate lui Alex Horeaux, pe la începutul anilor ’90, de însǎși destinatara și muza inspiratoare a tânǎrului avocat, doamna Viorela Georgescu. Viorela și Mihai Antonescu au divorţat probabil spre sfârșitul rǎzboiului. Din paginile corespondenţei reiese cǎ Viorela și-a reluat numele de domnișoarǎ, stabilindu-se în sudul Franţei, dupǎ un periplu elveţian.