Mariléna Blog Littéraire

  • Accueil
  • BIENVENUE
  • DE MOI…
  • ME CONTACTER

Archives par Tags : Marin Ifrim

La Măgura. Poetului Marin Ifrim, In memoriam

Posté le 12 mars 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.A. Poésie .
Lina Stern, Prietenii

Lina Stern, Prietenii,

La Măgura

 

Poetului Marin Ifrim,

In memoriam

Nemărginirea dintre norii,

Îngenuncheat veac pe Siriu,

Pustiu sălciu în ochiul nopţii,

Vaiet sfâşiind ceasul târziu.

Aferim, frate Ifrim, aferim!

Ai aruncat lumii încă o mănuşă-carte

În prea trista funestă zi de marte,

Lungă despărţire-n pustia de moarte.

Te plâng în Crâng cerniţi mâţişorii,

Condeiul-n linişti îţi doarme-nmuiat,

Opaiţ frânt cuvântu-ţi pe fila grăirii,

Gând însingurat, de smirnă mlădiat.

deTeiu

Paris, 10 Mărţişor 2020

Laisser un commentaire .
Tags : Lina STERN, Marin Ifrim .

Nu voi şti… In memoriam Marin Ifrim

Posté le 12 mars 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.A. Poésie .
Poetului Marin Ifrim, In memoriam
 
Lina Stern

Nu voi şti…

 
Ce gust îţi purtau buzele de ametist,
Nu voi mai şti de-acum să spun vreodată.
Or fi avut, poate, acel ceva nedefinit
Din taina bobului de sesam vrăjit,
Comori deschizând în peşteri de nepătruns,
Ori gust acrişor de flori de hibiscus
Ori gust, poate, de veşnică logodnă.
 
Ce miros îţi purtau mâinile sidefii,
Nu voi mai afla de-acum niciodată.
Frumoase, vai!, şi prea cuminţi,
Prin părul meu n-au răsfirat jurăminţi
Şi nici miresme de tei înfloriţi.
 
Al patimei drum nu ne-a fost dat,
Nici voluptatea universului înstelat.
Semeţ însingurat, nu m-ai căutat,
Nici ţipătu-ţi mut nu m-a strigat.
 
Ai fost tăcere, ai fost viers,
Veşmânt cernit e cerul neînţeles
Şi lanul rămas necules.
 
 
deTeiu

Paris, 15 Mărţişor 2019

Lina Stern

Lina Stern, Căderea frunzelor

 
Ilustraţie: Lina Stern, Căderea frunzelor
Laisser un commentaire .
Tags : Lina STERN, Marin Ifrim .

Spre cerul lui Marin Ifrim. In memoriam

Posté le 12 mars 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 05. NOTES DE LECTURE, 05.B. Bibliothèque Odéon .

Spre cerul lui Marin Ifrim

sau

Despre un condei muiat în smirnă

Pe la începutul lui martie 2015, primeam din partea scriitorului Marin Ifrim, în cutia poştală din Aleea Salciei nr. 9, un volum cu o dedicaţie ce părea ruptă din însuşi titlul acestuia, „Blocat în lift, spre cer”. Literele aşterneau în scrisul caligrafic, viguros, romantic, „mulţumiri şi recunoştinţă pentru revenirea în lumea scrisului vorbit”.

Seara, l-am purtat cu mine în chilia de lectură, aşezându-l în razele opaiţului de pe buturugă. Citindu-l filă cu filă, rând cu rând şi vers cu vers, am înţeles că este pur şi simplu un volum cu caracter autobiografic. Prin faţa ochilor mi se perida ceremonialul secvenţelor trăirilor unui confrate din generaţia mea. Oameni, imagini, aşezări ce compuneau şi recompuneau cu pitorescul lor firesc, filmul paralel al propriilor mele trăiri. Un copil născut, ca şi mine, într-un sat. Un adolescent ce s-a rupt, ca şi mine, de sat, pentru a merge urbi et orbi să-şi continue studiile. Un boem ce-a plecat în lume târând după el, ca şi mine, cărţile şi visele copilăriei, prin lumea bizară a acelora ce fac prost politika cetăţii, subtilizându-se inventivităţii creative a demosului…

Aveam în faţa mea o poveste de viaţă ce-mi semăna oarecum, trăită la masculin. Pagini despre viaţa lui afectivă, despre căutările flăcăului. Şcoli. Studii. Agresiuni. Întrebări. Găsiri. Copii. Doliu. Alte întrebări. Încropiri. Alte găsiri. Despărţiri. Nepoţi. Apoi, maladia aceea cumplită ce i-a împărţit iarăşi viaţa, precum pământul pe vremea lui Peleg, precum multe alte evenimente din bogata biografie, între ieri şi mâine, trecând prin teribila nedumerită aşteptare numită azi.

Eram oare pregătită să intru pe deplin în intimitatea nudă a poetului ale cărui năucitoare imagini de alfabet recompus reînvăţat de propriul său corp material şi închipuit, găsite pe blogul său, mă determinaseră să le traduc imediat în franceză, pe la începutul lui ianuarie? Nu, nu mă simţeam în stare. Abia ce-l cunoscusem mai îndeaproape, abia de ştiam în ce culori se scaldă privirea lui în aburii cafelei matinale, abia de trecuseră nici trei săptămâni de la desfăşurarea acelui murg literar pe care-l organizasem împreună pe scena Centrului Cultural din Piteşti, prin bunăvoinţa talentatului  ziarist Carmen Salub, directoarea instituţei târgului din câmpia Argeşului.

Nu, nu mă simţeam pregătită să primesc toate amintirile noii prietenii literare al cărei condei se lăsa purtat de baroce tendinţe… Mă tulburau peste măsură amintirile acestui scriitor polifonic devenit prieten. Venea din lumea bărbaţilor, care se vede că este mai dură decât universul feminin. Venea dintr-o urbe de care mă legau vechi amintiri. Venea din privileştile Mousaiosului, venerată albie ludic croită prin văile îmbătrâniţilor munţi ai Buzăului. Venea din fel de fel de încercări, pe-un nour de detaşată superioritate şi lucidă intelectualitate. Venea…

Am pus deoparte cartea. Am mai răsfoit-o când şi când, căutând chei de altfel de înţelegere, de alt tip de decriptare, lăsându-mi timp să mă îndepărtez de empatica afecţiune ce pusese stăpânire pe gândul meu. Aş fi vrut să scriu câteva rânduri despre cartea acestui bun prieten; am amânat însă, clipa, aşteptând ca tulburarea ce-mi umezea ori răzvrătea ochii lunecând pe file, să sece, să se şteargă, să mi se înstrăineze. Iar inima, ce se zbătea năvalnic, să-şi afle domolul…

***

„Blocat în lift spre cer” este o culegere de 38 de poeme şi 37 de proze foarte scurte, asociate în mod paradoxal în cupluri de figuri de stil tip oxymoron.

Volumul poartă ca motto un citat din Alexandra Wilson-Noica, cu valenţe delavranciene: „pot oferi copiilor mei dragostea pe care mi-au transmis-o părinţii mei”.

Dacă o astfel de aşternere memorialistică în pagină – evocări epice întrerupte de un foarte binevenit şuvoi liric complementar – mi-e cunoscută, întâlnind-o şi în volumul inedit al poetului francez de origine braziliană Pedro Vianna, Le récit d’un double exil (Povestea unui dublu exil), în schimb, atât secvenţele de viaţă cât şi decupajele lirice, par a fi desprinse la Marin Ifrim din însuşi stilul lui Emil Cioran.

Cioran este unul dintre mentorii scrierii concise în exil, clare, scriere în care publicistul Marin Ifrim vâsleşte cu uşurinţă, tăind cu măiestrie talazurile amintirilor agitate încă de ecourile furtunilor nestinse în inima copilului rătăcit în lumea celor mari.

Da, aceasta cred că este cheia pe care o căutam, intuit fir călăuzitor, în cartea prietenului nostru: candoarea. Marin Ifrim îşi priveşte, blocat într-o metaforă – de la înălţimea pregătirilor pentru o intervenţie chirurgicală al cărei rezultat nu era sine qua non viaţa – detaşat, drumul, devenirea, evoluţia, cu dragoste. Vorbeşte despre tot ce i-a fost greu, neştiind dacă mâine va mai putea să-şi înmoaie condeiul în smirnă, cu infinită cuminţenie şi neobosită neprihănire.

Timpul povestirilor din volumul autobiografic al lui Marin Ifrim, pare a fi realitatea sunetelor unei săli dintr-un bloc operator – realitate anunţată de însuşi titlul ilustrat pe întâia scoarţă, cu „Lecţia de anatomie” de Rembrandt – înălţată la rang de alegorie.

Multe sunt exemplele de figuri de stil presărate în cele 98 de file căzute din asprimile acestei realităţi! Am cules doar câteva: „o ultimă filă/ rece şi albă” (p. 19); „fabricile cerului (…)// un loc unde/ e nevoie de ambalaje noi/ pentru istorii triste/ repetate la infinit…” (p. 24); „baghetă muiată-n smirnă” (p. 54); „prosperă moartea la comandă” (p. 57); „vidul îşi peticeşte/ oazele” (p. 60).

Este realitatea devenirii unui intelectual… Devenirea adolescentului – ce se voia boxeur, pentru a-şi tămădui sfiala în faţa bătăuşilor – în fiinţă culturală. Este realitatea uliţei părăsită pentru a-i duce tradiţia dărniciei în citadin. Ori sufletul maturizat al copilului… Bărbatul ce nu se va despărţi nicicând de bucuria de-a fi fost copil. Este realitatea broboanei de sudoare a omului profund uman ce nu-şi va trăda iubirea de oameni şi de frumos. Ori neobosirea luptătorului înhămat la sensul evoluţiei împotriva involuţiei, o constantă a volumelor publicate de Marin Ifrim. „Gloria locală”, „Din capitala mondială a anonimatului”, „1989. Cartelul metaforelor”, „Cu vaporul prin deşert”, „Vid reîncarnat”, sunt volume ce stau mărturie.

Este talentul pamfletarului de a împleti armonios, punând balsam şi fiere în împunsătura cuvântului devenit floretă:

„legea (…) Talionului. Nu o pot aplica decât cu bândeţe, prin cuvinte. Pentru că de la cuvinte mi s-au tras toate!…” (p. 84).

Este curajul scriitorului de a scormoni cu aceeaşi limpede claritate atât în sine, cât şi în socialul ce pare a se fi învecinat cu distrugerea morală a fiinţei neamului românesc.

Este oda închinată părinţilor dătători de viaţă şi chirurgului, Constantin Tihon, care i-a salvat viaţa, schimbându-i viaţa.

Este atitudinea intelectualului lucid ce ştie că torţa aprinsă de el pentru a înnegura drumul invaziei hoardelor impostoare, va dăinui în perenitatea scrierilor sale:

„De aici încolo, nimic nu mai contează. Viaţa mea continuă prin aceşti copii şi prin copiii acestora!” (p. 82).

Regăsim în paginile lui Marin Ifrim, dacă avem curajul să ne-o mărturisim, nevoia oricăruia dintre noi de a şti că mai sunt scriitori, în ţară, ale căror voci ne exprimă. Chiar dacă nu putem îndrepta o realitate, vorba lui Vladimir Streinu, măcar să nu primim să aruncăm mana fânului proaspăt cosit peste duhoarea indolenţei şi mitomaniei destrămătoare de mit şi naţiune, ridicate la rang de politici statale, înainte chiar de zorii naşterii generaţiei noastre:

„Nu eu am făcut această lume strâmbă în verticalitatea ei amorală, ca şpiralul. Se caţără doar căţărătorii – s.n.” (p. 86).

Iar condeiul ce-a meşteşugit toate aceste minunate căutări personale prin contradictorii stări de viaţă, trebuie să fi fost, fireşte, doar unul inspirat înmuiat în smirnă…

Marilena Lică-Maşala

Piteşti, 15 aprilie 2015

 

Bibliografie:

Marin Ifrim, Blocat în lift spre cer, Buzău, Teocora, 2015.

 

Laisser un commentaire .
Tags : Marin Ifrim .

Marin Ifrim, Evocare In memoriam

Posté le 12 mars 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.H. Articles. Reportages .

Marin Ifrim

sau

Drumul cuvintelor

Marin Ifrim la Pitesti

 

 

 

 

 

 

 

 

Drumul cuvintelor poetului Marin Ifrim s-a oprit.

Vestea a picat din seninul omniprezent al vrăjitei oglinzi Facebook ce s-a învolburat deodat’.
Acea zi de miez de marte ne-a despărţit de Marin Ifrim. Cum ar fi spus el însuşi, pe acest „drum cu unic sens”, nimic nu e mai trist ca „începutul neputinţei din ochi, văzând şi înţelegând dinainte cum se termină lucrurile care încă nu sunt”. Din acel 14 martie ni s-a îndoliat simţirea, gândirea, grăirea, amintirea… Lacrimi prin vadul Buzăului, ostoind fruntea tăcută a Poetului.

Nemângâiată mi-a stat inima cernită-n depărtare de neputinţa de-a merge cu o lumânare la priveghiul unui iubit Poet.

Ce ne-a legat? La început a fost acel vals literar cu trup şi chip de interviu şi literă de carte. Poet, publicist, memorialist, întemeietor de reviste literare, Marin Ifrim nu rezista tentaţiei de a iscodi oamenii epocii sale…

Apoi a fost simţul onoarei şi al cuvântului dat în care credeam amândoi cu sfinţenie. Pentru a-i mulţumi, am pus la cale, în mare taină, cu ziarista Carmen Salub, directoarea Centrului Cultural Piteşti, un murg literar. Iar el a primit să vină. L-am întâmpinat cu tot ceea ce putem avea mai bun pe lumea aceasta: poezia şi prietenia. Prietenele şi prietenii mei poeţi, publicişti, artişti, Steluţa Istrătescu, Ilzi Sora, Carmen Salub, Luminiţa Picui, Adina Perianu, Gabriela ZăvăLaş, Aurel Sibiceanu, Constantin Vărăşcanu, Marin Toma, ni s-au alăturat din toată inima.

Seara a fost deschisă cu un vals, pe acorduri interpretate de Ilzi, la pian. Un vals adevărat. Deghizată în maestru de ceremonii şi costum popular, am mers spre Marin, care se aşezase confortabil pe un scaun nu departe de scenă, să-l invit la vals. „Nu ştiu să valsez”, mi-a şoptit, dând să se împotrivească. „Nu-ţi face griji, ştiu eu”.

El se împotrivea, eu insistam. El pe scaun, eu în picioare, spectatorii priveau, timpul trecea… Ilzi, cu subtilitatea ei empatică, simţind ezitarea lui Marin, a reluat valsul cu mai multă tărie. Deznădăjduită, temându-mă că vom rata începutul inedit al acestui murg literar îndelung ticluit, am uitat de orice etichetă, l-am prins de mână, smulgându-l de pe scaunul cu care părea că făcuse legământ pe viaţă. M-a urmat, în cele din urmă, pe scenă, nu tocmai convins, dar a intrat în joc. Şi, minune! Marin valsa foarte frumos!

A fost apoi acel miez de zi, sub soare de primăvară. Păşeam laolaltă pe una dintre trecerile de pietoni ale Buzăului. Îmi povestea despre planurile lui, copiii lui, prietenia cu doctorul Valeriu Bistriceanu. Zărind din stânga lui o maşină ce se îndrepta spre noi cu o viteză demnă de un bolid al viitorului, m-am oprit instinctiv. Marin, furat de şirul povestirii, nu a simţit că m-am oprit, dar nu vedea nici nenorocirea ce venea din stânga. În miimea clipei, înspăimântată, neştiind cum să-l opresc şi să-l feresc, mai ales, de urgia ce se îndrepta peste noi cu hotărâre olimpiană, am urlat din adâncul fiinţei mele: „Marine”! Urlet îmi era graiul, urlet chipul, urlet sufletul, urlet gândul, urlet trupul. Eram toată un urlet, iar urletul îmi era totul, singura salvare. Mi-am amintit în miimea clipei moartea tatălui meu şi cum mi s-a stins pe braţe mama. Nu, nu se putea. Nu, nu puteam să-l las pe nebunul de la volan să-l spulbere pe Marin acolo, pe trecerea de pietoni, în faţa mea, în prezenţa mea. Marin nu vedea primejdia, dar nici nebunul nu vedea că intră într-un om, într-un poet, într-un tată, într-un prieten al vieţii. Nebunul stătea nepăsător la volanul maşinii lui ce se pregătea să ucidă. Da, doar urletul meu reverberat de ecoul lumii îl puteau smulge pe Marin din starea de plutire, de visare, din neatenţia lui boemă. În acel urlet, toată făptura mea se-mpotrivea nenorocirii. Am uitat de educaţie, mi-am învins toate barierele culturii şi bunei creşteri şi am urlat. Trecătorii, pe trotuarele măgieşe, s-au oprit înmărmuriţi, înţelegând primejdia. Marin, cu nonşalanţa lui princiară, ţinându-şi o mână-n buzunarul pantalonilor, auzindu-şi numele strigat din freamătul îngrijorat al florilor de castani ce străjuiau bulevardul, a întors nedumerit capul spre mine, cu ochi întrebători, neterminându-şi însă pasul. Miracol salvator, căci bolidul indolent a trecut cu impertinenţă razantă de vârful pantofului lui. Tremuram toată de spaimă şi de furie, neputând să mă urnesc. Oamenii de pe trotuar au strigat după inconştientul şofer. Acela a încetinit ceva mai încolo. Laşitatea, desigur, i-a apăsat din nou pe acceleraţie, purtându-l hăt, departe, cu aceeaşi obrăznicie vitezomană.

Iar Marin stăruia să mă privească nedumerit… „Hai, vino, avem prioritate”, mi-a zis împăciuitor. Iar eu nu reuşeam să mă clintesc din spaima ce mă ţintuise locului…

*

Aşa era Marin. De-un calm somptuos faţă de nimicurile ce compun şi descompun viaţa, ce-adună şi dezbină oamenii, însufleţind clipa, trădând veşnicia între Iordan şi Styx.

Ne-a lăsat în dar: „Gând rostuit”, „Optică”, „La forjor”, „Drumul cuvintelor”, „Cărturarul”, „Aferim!” şi multe alte inspirate poeme…


Pe drumuri de cuvinte cu unic sens, fie-i veşnic numele pomenit!

Marilena
Paris, 10 martie 2020

Laisser un commentaire .
Tags : Adina Perianu, Aurel Sibiceanu, Carmen Salub, Gabriela Zavalas, Ilzi Sora, Lucretia Picui, Marin Ifrim, Marin Toma, Steluta Istratescu, Titi Varascanu .

Le poète Marin Ifrim n’est plus…

Posté le 15 mars 2019 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions .

 

Ses vers coulent

Au-delà de toute houle

Au fond marin.


Adieu, rebelle plume!
Paix à ton âme!

Paris, le 14 Mars 2019

 

Marin Ifrim

(Né le 1er décembre 1955 – Mort le 14 février 2019)

Poète, journaliste culturel, pamphlétaire, auteur de monographies de sa ville d’adoption, Buzau, Roumanie.

Laisser un commentaire .
Tags : Marin Ifrim .

Ieri, aflând că Marin…

Posté le 15 mars 2019 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions, 01.G. Journal intime .

Lacrimi prin vadul Buzăului, ostoind fruntea tăcută a Poetului.

Nemângâiată stă inima cernită-n depărtare de neputinţa de-a merge cu o lumânare la priveghiul unui iubit Poet!

(Ieri, aflând că Marin…)

Laisser un commentaire .
Tags : Marin Ifrim .

Marin Ifrim sau Drumul cuvintelor

Posté le 14 mars 2019 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions, 01.G. Journal intime, 06. VUES DE L'ODÉON .

 

Astăzi ne despărţim de poetul Marin Ifrim.

Vestea a picat din seninul Facebook-ului ce s-a învolburat deodată.

Nu mai ştiam mai nimic despre dânsul. Nici că-i iarăşi suferind.

Astăzi ne-a despărţit de poetul Marin Ifrim.

Cum ar fi spus el însuşi, „nimic nu e mai trist ca începutul neputinţei din ochi, văzând şi înţelegând dinainte cum se termină lucrurile care încă nu sunt”.

Aferim, frate Ifrim, aferim! Ai mai aruncat lumii o mănuşă-carte, iar în această zi de marte, o despărţire lungă-n pustia de moarte…

Rostuim picături din mâţişorii cu care ne-ai înrourat dimineaţa. Din acest 14 martie ne-ai îndoliat simţirea, gândirea, grăirea, amintirea…


Ne-ai lăsat în dar: „Gând rostuit”, „Optică”, „La forjor”, „Drumul cuvintelor”, „Cărturarul”, „Aferim!”, şi multe alte poeme…


Pe drumuri de cuvinte cu unic sens, veşnic să-ţi fie numele pomenit!

 

 

Marilena
Paris, 14 martie 2019

Laisser un commentaire .
Tags : Marin Ifrim .

De la „Cogaionon” la „SÂMBETELE cu ION GHEORGHE”

Posté le 12 juillet 2016 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.A. Poésie, 01.F. Glossaire, 05.1. Histoire .

De la Cogaionon la

SÂMBETELE cu ION GHEORGHE

La Lacul Minimilor, Padurea Vincennes, Îli-de-France

La Lacul Minimilor, Padurea Vincennes, Île-de-France

Pasionat până în străfundurile oaselor de istoria zilei faptului omenesc, ziaristul buzoian Nistor Tănăsescu a urzit şi înlesnit, se mărturisea azi în universala oglindă vrăjită numită facebook, un <<dialog cultural colosal, aplicat, chirurgical-lingvistic aş putea zice, între prof. Ctin Giurginca din Banat, şi poetul Ion Gheorghe>>, în prezenţa poeţilor Stelian Grigore şi Marin Ifrim, la Sărăţeanca.

<<Prof. Ctin Giurginca a bătut sute de kilometri special până la Buzău ca să se întâlnească şi să se dumirească direct de la autor asupra unor detalii relativ la capodopera de cercetător a lui Ion Gheorghe, cum proclamă dumnealui, respectiv „Kogaioanele, munţii marilor pontifi”>> (N. Tănăsescu).

Mult prea departe de distinşii oaspeţi ai distinsului poet-cercetător Ion Gheorghe şi ai doamnei Mia, soţia gazdei, pentru a mă fi alăturat mesei rotunde din sâmbăta lui 9 iulie curent, mi-am amintit că am scris în urmă cu mai bine de cinci ani, un mic poem inspirat din propria-mi trecere prin istoria ţării mele.

Teoria şi dovezile cercetătorului poet Ion Gheorghe pot fi consultate pe situl revistei editate de neostenitul nostru cărturar vizionar: Hyperboreea – revista editata de Ion Gheorghe

Iar poemul meu poate fi citit alăturat:

Lire la suite →

Laisser un commentaire .
Tags : Bazileu, Burebista, Cogaionon, Constantin Giurginca, Decebal, Duras, Gebeleizis, Ion Gheorghe, Istros, Marin Ifrim, Mia Gheorghe, Nistor Tanasescu, Pax romana, Pontus Euxinis, Sărăţeanca, Sarmizegetusa, Stelian Grigore, Zamolxis .

Darurile Moşilor de vară

Posté le 19 juin 2016 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.G. Journal intime .

Darurile Moşilor de vară

Daruri de la Alexandru, Moşii de vară, Paris, 18 iunie 2016

Daruri de Moşii de vară, Paris, 18 iunie 2016

Port de ieri, oameni buni, pe umeri, roua lacrimilor unui suflet. Un suflet aflat la ananghie. Un suflet venit din patria mamă, spunea, să-şi caute sănătatea.

Îşi spune Vasile Ţiganu’ (1).

Pentru mine nu poate fi « Vasile » Ţiganu’, ci urmaş al muzei lui Vasile Alecsandri. Un băiat <<bun>> (îmi spune din ţară poetul Marin Ifrim), aflat la necaz prin capitala pariziană.

Cum să nu ieşi sâmbata, în cale, unui suflet pentru care prietenul Marin se exaltează? Cum să-l laşi singur, în ploaie, prin parcuri?

Când am început dimineaţa, în afară de rugăciune, nu ştiam nici eu la poarta cui să bat, ca să-i pot da o mână de ajutor…

Lire la suite →

4 Commentaires .
Tags : Marin Ifrim, Moşii de vară, Nistor Tanasescu, Paris, Români la Paris, Teo Cabel .

Prietenul Marin Ifrim mă întreabă iară… (5)

Posté le 12 juin 2016 Par Marilena Publié dans 01.I. INTERVIEWS, 01.I.1. Là, c'est moi qui réponde... .

A cincea întrebare…

Au "Marché de la Poésie", Paris, iunie 2016

Au « Marché de la Poésie », Paris, iunie 2016

– Şi încă ceva, o întrebare la care nu eşti obligată să răspunzi. De ce eşti frumoasă, deşteaptă şi devreme la Paris? Te întreb serios, pentru că, eu, dacă ai fost pe aici, prin cătunele noastre culturale, în fiecare dimineaţă ţi-aş fi pus flori la geam. Cred că meriţi oricum, oriunde ai fi…

– „Cătun cultural”, ce frumoasă metaforă! Aş fi primit florile, Marin, cu dragă inimă, mai ales că pe aici, urmaşii galilor şi francilor se sfiesc să le ofere… Altă gândire, altă cultură, alt fel de a vedea femeia, totul este altfel decât în Carpato-Balcanii noştri… Noi, românii, am moştenit de toate de la dacii noştri, de la romanii noştri, de la otomanii şi tătarii noştri, ori de la saşi, secui, şvabi, dar şi de la noi-înşine. Suntem sfătoşi, ca prototip uman, suntem harnici, avari de muncă, vulcanici, pătimaşi, dar ne dăm viaţa pentru o idee şi cămaşa de pe noi, altuia, mai goluţ ca noi… E drept, dacă ne necăjeşte acest altul, peste măsură, se poate întâmpla să devenim olteni… Îl certăm, îl facem de ocară, nu-l urâm însă, nu ţinem duşmănie, şi îi întindem iarăşi o mână, dacă ajunge la ananghie. E bine că suntem încă deschişi, săritori, darnici, primitori.

Lire la suite →

Laisser un commentaire .
Tags : Abdellatif Laâbi, Africa, Alexandru Marghiloman, Brâncuşi, Bucuresti, Buzau, Caietele de la Tintesti, Camerun, Caragiale, Caraibe, Cartelul metaforelor, Codrii Vlăsiei, Congo-Brazzaville, Denise Ndzankou, Douala, Dumitra Lica, Editura Dagan din Franţa, Focşani, George Banu, George Beldescu, George Palade, Gheorghe Neagu, Gina Chivulescu, Guillaume Ekoumé, Hortensia Papadat-Bengescu, Iasi, Jean Métellus, Laurenţiu Ulici, Literatura română, Marin Ifrim, Marius Chelaru, Nadine Lefebure, Nimrod, Nistor Tanasescu, Oglinda literara, Pamfil Şeicaru, Poiana Pinului, Revista POEZIA, Scriitori contemporani, Scriitori români din diaspora, Standul fracofon GADIF (Grupul Ambasadelor şi Institutelor Francofone din România), Stelian Grigore, Târgul Internaţional Gaudeamus din Bucureşti, Teatrului „George Ciprian” din Buzău, Teiu, Valeriu Bistriceanu, Vasile Cârlova, Vasile Voiculescu, Vulcanii noroioşi .
Page suivante »

Mes pages

  • DIPLÔMES de MERITE
  • FACEBOOK
  • PARTENAIRES
  • OUVRAGES

Publicité

Catégories

  • 01. ATELIER (325)
  • 01.A. Poésie (125)
  • 01.A.1. Monostique (4)
  • 01.A.2 Distique (5)
  • 01.B. Prose (26)
  • 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions (164)
  • 01.D. Théâtre (2)
  • 01.E. Contes. Contes roumains (15)
  • 01.F. Glossaire (16)
  • 01.G. Journal intime (101)
  • 01.H. Articles. Reportages (51)
  • 01.I. INTERVIEWS (19)
  • 01.I.1. Là, c'est moi qui réponde… (8)
  • 02. TRADUCTIONS (87)
  • 02.1. En roumain (62)
  • 02.1. Poésie turque (5)
  • 02.2. En français (18)
  • 02.3. Revue Poezia (8)
  • 02.3.2012 Nr. 59 (1)
  • 02.3.2013 Nr. 64 (1)
  • 02.3.2016. Nr. 76 (4)
  • 03. LIVRES PARUS (25)
  • 03.A. Anthologies (9)
  • 03.B. Sous mes soins (11)
  • 03.C. Ils ont dit de moi : (14)
  • 03.D. Préfacés par moi-même (2)
  • 04. LITTER AGENDA (66)
  • 04.1. RECITALS POETIQUES (30)
  • 04.3. Festivals. Salons (47)
  • 05. NOTES DE LECTURE (84)
  • 05.1. Histoire (58)
  • 05.B. Bibliothèque Odéon (110)
  • 06. VUES DE L'ODÉON (353)
  • 06.A. AB OVO… (44)
  • 06.A. PARIS ET MOI (97)
  • 06.B. ROUMANIE et MOI (43)
  • 06.C. DE MON AFRIQUE (10)
  • 06.C. Photothèque (34)
  • 06.D. Odaia cu Poeţi (5)
  • 13. LAM de FRANCE (Les Arts Métis de France) (55)
  • 14. BIBLE (7)
  • 15. ART AFRICAIN CONTEMPORAINE (5)
  • 15.1. PEINTURE (3)
  • 15.2. SCULPTURE (3)

Articles récents

  • Poveţe pentru nepoatele mele. Pilda trezitului din somn
  • Rûmi (citate)
  • Rûmi (extraits)
  • Platon (citate)
  • Platon (extraits)
  • Sfaturi pentru nepoatele mele. Pilda ramului uscat
  • AUGUSTIN LUCICI (1956-2020)
  • Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (8)
  • Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (7)

Facebook

facebook marilena

Marilena Lica-Masala
est sur Facebook.

This message is only visible to admins.

Problem displaying Facebook posts.

Click to show error
Error: (#803) Some of the aliases you requested do not exist: Lulli.licamasala
Type: OAuthException

Archives

  • décembre 2020 (7)
  • octobre 2020 (10)
  • septembre 2020 (1)
  • juin 2020 (8)
  • mai 2020 (12)
  • avril 2020 (3)
  • mars 2020 (11)
  • février 2020 (7)
  • janvier 2020 (2)
  • décembre 2019 (7)
  • novembre 2019 (7)
  • juillet 2019 (1)
  • juin 2019 (5)
  • mai 2019 (11)
  • avril 2019 (31)
  • mars 2019 (14)
  • février 2019 (1)
  • décembre 2018 (2)
  • novembre 2018 (13)
  • octobre 2018 (8)
  • septembre 2018 (7)
  • août 2018 (16)
  • juillet 2018 (36)
  • juin 2018 (19)
  • novembre 2017 (1)
  • octobre 2017 (2)
  • septembre 2017 (2)
  • août 2017 (4)
  • juillet 2017 (1)
  • juin 2017 (2)
  • avril 2017 (3)
  • mars 2017 (7)
  • février 2017 (9)
  • janvier 2017 (21)
  • décembre 2016 (3)
  • novembre 2016 (17)
  • octobre 2016 (23)
  • septembre 2016 (27)
  • août 2016 (13)
  • juillet 2016 (42)
  • juin 2016 (46)
  • mai 2016 (24)
  • avril 2016 (39)
  • mars 2016 (47)
  • février 2016 (27)
  • janvier 2016 (27)
  • décembre 2015 (42)
  • novembre 2015 (19)
  • octobre 2015 (22)
  • septembre 2015 (29)
  • août 2015 (38)
  • juillet 2015 (37)
  • juin 2015 (49)
  • mai 2015 (33)
  • avril 2015 (31)
  • mars 2015 (103)
  • mars 2014 (2)
  • février 2014 (3)

Calendrier

avril 2021
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
« Déc    

Commentaires

  • Marilena dans Interview de Lina Stern
  • Serge Dumaine dans Interview de Lina Stern
  • beguin alain dans De la Nuit des Débats à l’Atelier Francis Mbella
  • Marilena dans Micaela Ghiţescu sau voinţa de a merge până la capăt…
  • Nicolae Petrescu-Redi dans Micaela Ghiţescu sau voinţa de a merge până la capăt…

Visiteurs

Étiquettes

"Fleuvitude" Aimé Eyengué Alain Juppé Athanase Vantchev de Thracy Aurel Sibiceanu Bucarest Bucuresti Buzau Carmen Salub Centrul Cultural Pitesti Congo-Brazzaville Diana Adriana Emil Lungeanu Eric Meyleuc France Francis Mbella Gabriela Zavalas Guy Cétoute Iasi Ilzi Sora Ivanka Paul Jean-Paul Abulker Jean Dumitrascu Joël Conte Lina STERN Maggy de Coster Marilena Lica-Masala Marin Ifrim Marius Chelaru Mona Vâlceanu Nicolae Cosmescu Nicolae Rosu Paris Pedro Vianna Pitesti Poem poème Poésie Roumanie Soliloc Sonia Elvireanu Steluta Istratescu Teiu Thomas N'Dangani MAVAMBU Vladimir Streinu

Pages

  • BLOG
  • FACEBOOK
  • OUVRAGES
  • PARTENAIRES
  • ME CONTACTER
  • BIENVENUE
  • DE MOI…
    • DIPLÔMES de MERITE

Archives

  • décembre 2020
  • octobre 2020
  • septembre 2020
  • juin 2020
  • mai 2020
  • avril 2020
  • mars 2020
  • février 2020
  • janvier 2020
  • décembre 2019
  • novembre 2019
  • juillet 2019
  • juin 2019
  • mai 2019
  • avril 2019
  • mars 2019
  • février 2019
  • décembre 2018
  • novembre 2018
  • octobre 2018
  • septembre 2018
  • août 2018
  • juillet 2018
  • juin 2018
  • novembre 2017
  • octobre 2017
  • septembre 2017
  • août 2017
  • juillet 2017
  • juin 2017
  • avril 2017
  • mars 2017
  • février 2017
  • janvier 2017
  • décembre 2016
  • novembre 2016
  • octobre 2016
  • septembre 2016
  • août 2016
  • juillet 2016
  • juin 2016
  • mai 2016
  • avril 2016
  • mars 2016
  • février 2016
  • janvier 2016
  • décembre 2015
  • novembre 2015
  • octobre 2015
  • septembre 2015
  • août 2015
  • juillet 2015
  • juin 2015
  • mai 2015
  • avril 2015
  • mars 2015
  • mars 2014
  • février 2014

Catégories

  • 01. ATELIER (487)
    • 01.A. Poésie (126)
      • 01.A.1. Monostique (4)
      • 01.A.2 Distique (5)
    • 01.B. Prose (26)
    • 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions (164)
    • 01.D. Théâtre (2)
    • 01.E. Contes. Contes roumains (15)
    • 01.F. Glossaire (16)
    • 01.G. Journal intime (101)
    • 01.H. Articles. Reportages (51)
    • 01.I. INTERVIEWS (21)
      • 01.I.1. Là, c'est moi qui réponde… (8)
  • 02. TRADUCTIONS (92)
    • 02.1. En roumain (62)
    • 02.1. Poésie turque (5)
    • 02.2. En français (18)
    • 02.3. Revue Poezia (8)
      • 02.3.2012 Nr. 59 (1)
      • 02.3.2013 Nr. 64 (1)
      • 02.3.2016. Nr. 76 (4)
  • 03. LIVRES PARUS (43)
    • 03.A. Anthologies (9)
    • 03.B. Sous mes soins (11)
    • 03.C. Ils ont dit de moi : (14)
    • 03.D. Préfacés par moi-même (2)
  • 04. LITTER AGENDA (114)
    • 04.1. RECITALS POETIQUES (30)
    • 04.3. Festivals. Salons (47)
  • 05. NOTES DE LECTURE (189)
    • 05.1. Histoire (58)
    • 05.B. Bibliothèque Odéon (110)
  • 06. VUES DE L'ODÉON (477)
    • 06.A. AB OVO… (44)
    • 06.A. PARIS ET MOI (97)
    • 06.B. ROUMANIE et MOI (43)
    • 06.C. DE MON AFRIQUE (10)
    • 06.C. Photothèque (34)
    • 06.D. Odaia cu Poeţi (5)
  • 13. LAM de FRANCE (Les Arts Métis de France) (55)
  • 14. BIBLE (7)
  • 15. ART AFRICAIN CONTEMPORAINE (6)
    • 15.1. PEINTURE (3)
    • 15.2. SCULPTURE (3)

WordPress

  • Connexion
  • WordPress

CyberChimps WordPress Themes

© Mariléna Blog Littéraire