Străbătusem cartierul în lung şi lat, cu verişoara Cornelia, în căutarea unei locuinţe pentru tanti Larisa.
Ultima vizită a fost la ieşirea din oraş, către pădurea Trivale, puţin după orele 21. Noaptea părea să vină mai repejor decât ne răsfăţase arşiţa zilelor trecute. Fiorul înserării mi-a amintit că suntem totuşi în prima zi de august…
Apartamentul pe care urma să-l vedem era într-un bloc ridicat în ultimii ani. Nici nu ştiam că există… Înconjurat de case noi, pe care oamenii locului le numesc „vile”, m-a surprins cu frumuseţea lui exterioară, suplă, modernă. Înălţat pe piloni, „găzduia” maşinile locatarilor, parcate frumos, una lângă cealaltă. Păzite discret de două bariere, păreau că dorm mulţumite.
Roşietic de lună, Piteşti, 1 august 2015