Străbătusem cartierul în lung şi lat, cu verişoara Cornelia, în căutarea unei locuinţe pentru tanti Larisa.
Ultima vizită a fost la ieşirea din oraş, către pădurea Trivale, puţin după orele 21. Noaptea părea să vină mai repejor decât ne răsfăţase arşiţa zilelor trecute. Fiorul înserării mi-a amintit că suntem totuşi în prima zi de august…
Apartamentul pe care urma să-l vedem era într-un bloc ridicat în ultimii ani. Nici nu ştiam că există… Înconjurat de case noi, pe care oamenii locului le numesc „vile”, m-a surprins cu frumuseţea lui exterioară, suplă, modernă. Înălţat pe piloni, „găzduia” maşinile locatarilor, parcate frumos, una lângă cealaltă. Păzite discret de două bariere, păreau că dorm mulţumite.