Născut pe 1 iunie 1955, Aurel Sibiceanu este un poet „vechi”, debutul său uimind agora piteşteană, în a doua jumătate a celui de-al şaptelea deceniu al veacului trecut (1977).
Dar, bunul nostru prieten nu este poet pentru că a publicat mai multe volume, dintre care două antologii de autor, ci pentru că, după cum prea bine a spus-o Ion Pillat:
Poet nu-i cel ce scrie; poet e cel ce’a mers,
E pasul care sună sacadat, ca şi un vers…
(Bătrânii)
„Poet e cel ce’a mers”… Nimic mai adevărat şi mai adânc pentru poezia confratelui născut printre stejarii ce-mpăduresc cu foşnetul lor dealurile săpate de truda Cotmenei, nu departe de malul binecuvântat de faima vestitului schit argeşean, ca această lirică definiţie semnată de poetul-boier Pillat, coborâtor din istoria Brătienilor şi Moldovei, în măgieşa fostă moşie „Florica”.
