Pe caldarâm se prăbuşeşte un bărbat,

Cu capul într-o parte,

Cu mâna tremurândă,

Oamenii trec grăbiţi spre gară,

Nu văd, atât sunt de înalţi,

Zăresc doar cerul

Nu privirea clară,

Ca o chemare mută,

Albastrul ochilor nu cere,

Doar iartă ne-ncetat.