Pe caldarâm se prăbuşeşte un bărbat,
Cu capul într-o parte,
Cu mâna tremurândă,
Oamenii trec grăbiţi spre gară,
Nu văd, atât sunt de înalţi,
Zăresc doar cerul
Nu privirea clară,
Ca o chemare mută,
Albastrul ochilor nu cere,
Doar iartă ne-ncetat.