Archives par Tags : Guillaume Ekoumé
Marie Alfred Ngoma :
De Francis Mbella, invité et amphitryon
du premier des « Dialogues des Arts »
En guise d’avant-propos

Marie Alfred Ngoma, De Francis Mbella et notre LAMdeFRANCE, dans son article paru dans les << Dépêches de Brazzaville >>
Marie Alfred Ngoma, l’un des plus dynamiques journalistes congolais à Paris, vient de nous consacrer encore un très objectif et intéressant article dans le quotidien « Les Dépêches de Brazzaville », dont lui nous remercions vivement.
Paru à la rubrique « Littérature » et titré « Marilena Lica-Masala tisse ses liens culturels en France », l’article met en évidence le premier de nos Dialogues des Arts dont les invités de marque sont : l’Artiste Peintre Francis Mbella, Grand Maître Plasticien, et les poètes Ghanima Ammour, Jeanne Louise Djanga, Eveline Audard, Eduardo Pisani, ainsi que le musicien-compositeur Patrick Hamel.
A cincea întrebare…

Au « Marché de la Poésie », Paris, iunie 2016
– Şi încă ceva, o întrebare la care nu eşti obligată să răspunzi. De ce eşti frumoasă, deşteaptă şi devreme la Paris? Te întreb serios, pentru că, eu, dacă ai fost pe aici, prin cătunele noastre culturale, în fiecare dimineaţă ţi-aş fi pus flori la geam. Cred că meriţi oricum, oriunde ai fi…
– „Cătun cultural”, ce frumoasă metaforă! Aş fi primit florile, Marin, cu dragă inimă, mai ales că pe aici, urmaşii galilor şi francilor se sfiesc să le ofere… Altă gândire, altă cultură, alt fel de a vedea femeia, totul este altfel decât în Carpato-Balcanii noştri… Noi, românii, am moştenit de toate de la dacii noştri, de la romanii noştri, de la otomanii şi tătarii noştri, ori de la saşi, secui, şvabi, dar şi de la noi-înşine. Suntem sfătoşi, ca prototip uman, suntem harnici, avari de muncă, vulcanici, pătimaşi, dar ne dăm viaţa pentru o idee şi cămaşa de pe noi, altuia, mai goluţ ca noi… E drept, dacă ne necăjeşte acest altul, peste măsură, se poate întâmpla să devenim olteni… Îl certăm, îl facem de ocară, nu-l urâm însă, nu ţinem duşmănie, şi îi întindem iarăşi o mână, dacă ajunge la ananghie. E bine că suntem încă deschişi, săritori, darnici, primitori.
A patra întrebare…
– Ce alte proiecte are pe agenda sa imediată scriitoarea Marilena Lică-Maşala?
– Dacă îţi spun că nici nu văd pe unde merg, atât de îngândurată îmi este mintea de inconvenientul de a fi rebelă şi fără astâmpăr, mă crezi? Vreau să spun că agenda imediată a Scribului este financiară şi numai financiară. Mă străduiesc să organizez poetei Lulli de Teiu, această pribeagă ce mi-a luat în stăpânire sufletul, viaţa administrativă…
A treia întrebare…
– Mai mult, în urmă cu vreo doi ani, în prezenţa mea, ai fost oaspete al Teatrului „George Ciprian”. Ştiu că atunci ai discutat, atunci, împreună cu doamna Gina Chivulescu, managerul teatrului nostru, despre un posibil proiect teatral, ceva care să cuprindă, în principiu, şi teatrul francofon. Mai e valabilă acea discuţie?
– Este vorba de o piesă de teatru poetico-muzical („Amours de femme”, un parteneriat liric camerunezo-românesc), gândit împreună cu regizorul Guillaume Ekoumé, fondatorul unui teatru la Douala(2), care se potriveşte Festivalului de Teatru din Buzău. Un proiect pe linia dialogurilor, punţilor lirice pe care le-am „aruncat” între ţara mea şi alte spaţii culturale, folosind ca limbă de dialog franceza, după cum am mai spus şi se ştie.
A doua întrebare…
– Apoi, la scurt timp, împreună cu domnul profesor Stelian Grigore, dar şi cu tine, am înfiinţat „Caietele de la Ţinteşti”. Aş zice că eşti „legată” cumva de Buzău. O fi vreo genă culturală, sau ceva care ţine de destinul eminamente cultural?
– „Caietele de la Ţinteşti”, a doua zidire… Înainte a fost întâlnirea de-o clipă (distanţa, bat-o vina!) cu modestia şi condeiul Profesorului Stelian Grigore… Iar mai apoi, întâlnirea virtuală cu cerneala sculptată a ziaristului Nistor Tănăsescu, care, între două brazde în câmp, este o prezenţă foarte vizibilă pe Facebook, „brăzdând” în memoria Internetului nume şi fapte din istoria literară buzoiană.
Am aflat Buzăul întâia oară, altfel decât din cărţile de geografie şi istorie ale anilor şcolari (mi-a plăcut mult să merg la şcoală…), graţie mamei mele, care mi-a oferit o vacanţă la Vulcanii noroioşi, prin 1986… Mai târziu, după un deceniu (1996/ 1997) m-a rugat să o înlocuiesc la o masă rotundă organizată de o asociaţie din Bucureşti cu şi pentru primăriţe, la Poiana Pinului.
Marin Ifrim:
prietenul care nu mă uită, ci mă întreabă
Poet, publicist, memorialist, întemeietor de reviste literare, Marin Ifrim este genul de prieten care nu rezistă tentaţiei de-a iscodi oamenii epocii sale… Iată mai jos, al doilea nostru dialog, purtat prin corespondenţă.
Mi-a pus cinci întrebări concise şi la obiect? I-am răspuns pe îndelete, cu o schiţă de roman… Romanul vieţii mele, poate (surâs)…
Întâia întrebare…
– Dragă Marilena, pentru cititorii buzoieni nu eşti o enigmă literară. Ai pus umărul la fondarea revistei Casei de Cultură a Sindicatelor, eşti în colegiul redacţional, eşti prezentă la Buzău, cu diferite ocazii care ţin de activitatea ta culturală foarte diversă. Să începem, te rog, acest dialog în „sistola” în care au început bătăile de inimă pentru târgul nostru. Eşti mulţumită de calitatea publicaţiei noastre, „Cartelul metaforelor”?
– Se cuvine cred, să spun mai întâi „Bun găsit” atât buzoienilor cât şi ţie, Marin! Şi să-ţi mulţumesc, nu doar pentru prietenia ce ne leagă, cât mai ales pentru truda literară din care s-a născut această prietenie.
„Cum îţi este dimineaţa?”, m-a întrebat un prieten de departe, căruia tocmai voiam să-i urez « La mulţi ani »! E ziua lui de naştere.
„Luminoasă”, i-am răspuns, „cum luminos îmi este sufletul când am veşti din ţara ta”. O ţară africană în care am prieteni însufleţiţi de artă, de teatru, de scrieri, de fapte culturale. Mi-ar fi drag să lucrez cu ei şi să trăiesc acolo…
Poet, publicist, critic literar, lingvist, profesor univesitar camerunez, cu origini benineze pe linie paternă, şi braziliene.
Unul dintre cei mai îndrăgiţi poeţi africani de către generaţiile mai tinere.
Marele Premiu de Poezie „Léopold Sédar Senghor”, 2008.
De-un sfert de an
N-a mai plouat
De-un sfert de an
Ca să te-ajung în Absolut
Ca să merg pe urmele tale
Cedincioase zeului venit din altă parte…
Atâtea dogme pentru nimic!
De nu-i pentru nimicirea bucuriilor noastre păgâne,
Pentru ce Tora să ne ferim de idolatria noastră…
Dar, taci, lasă-mă să tutuiesc şi să cert
Zeul prefăcându-se mânios la gura unui fluviu.
(n. le 19 aprilie 1955, la Douala – d. 23 februarie 2015, la Bonamoussadi, Douala, Camerun)
Poet, critic literar, ziarist, universitar camerunez.
Marele Premiu de Poezie Léopold Sédar Senghor, 2008.