In dubiis abstine
În pacea zorilor dintre coline,
Lirice smaraldice frunți în suspine,
Preget să-mi torn cafea turcească,
Ritual deprins în depărtări străine
Și-n dorul de casa strămoșească.
S-alung, aș vrea, bănuiala
Pătrunsă-n sufletu-mi înflorit
De bucuria venirii lui,
Dragului, iubitului.
Fără de veşti de la dânsul,
Lângă picturi de zaţ huzuresc,
Tăcute semne desluşesc,
Voinic de vine în peţit,
Inel de logodnă tânjit.
Și-mi tace Pythia! Părtașă,
In dubiis abstine se sfiește,
Nimic nu-mi prevestește…
Inimă zurbagie, pribeagă,
Fă-mi o cafea din cea bună!
În zaţu-i păsul să-mi spună,
Schimbe-mi ursita-ntreagă!
© deTeiu
Pitești, 13 Făurar 2010
Ilustraţie: © Francis Mbella ADAGP