Ora-i grea, clipa înverşunată, lumea derutată
Acolo, sub cerul îngreunat de neînțeleri de plumb, războiul, cu tot ceea ce înseamnă el.
Aici, pe Facebook, alt război, cibernetic: oamenii s-au grupat spontan în tabere adverse inegale, ce se duelează cu eleganță ori se iau la trântă, mitocăneşte. Unii, mulți, se cred antiPutin, când problema e în altă parte, alții vor să înțeleagă cum s-a ajuns aici, ceea ce le atrage mânia (proletară) a celor mulți, fiind numiți « putinişti », « comunişti », « nostalgici », « moscoviți », « sputnik-işti » şi blagosloviți cu tot felul de vorbe… neziditoare. Ar mai fi un al treilea grup, care priveşte tăcut, mâhnit şi-ngrijorat deopotrivă.
Aici, pe Facebook, dialogul este o artă rară. Se mai întâmplă şi pe alte pagini, în alte limbi. Multor români le lipseşte însă fair-play-ul, retorica, ştiința de a vorbi cu un altul care vede lucrurile altfel (contradictoriu), pe teme sensibile, cu argumente, cu bibliografie, nu cu atac la persoană.
*
Indiferent de ce vedem şi cât putem înțelege din ceea ce vedem, un lucru este sigur: nu foloseşte nimănui mânia. Iar victoria, de va fi o victorie ori de se va putea numi victorie, nu va fi îmbucurătoare.
*
Mi-a plăcut atitudinea primului ministru al Ungariei. Mi-a plăcut discursul lui Jean-Luc Mélenchon. Aflu că şi Maia Sandu nu se vrea aliniată majorității. Deci, se poate folosi şi logica şi dreptul de a spune nu.
*
Am citit zilele acestea informații false din partea ucrainiană: decorarea post-mortem a unor morți care nu erau morți. Dezinformarea are deja un precedent, poate deveni cutumă cotidiană.
*
În privința informației oferite de ministrul de Externe al Rusiei, privind morții din 2014 din Donbass, A.A., un amic de Facebook, francez plimbat prin România, mă întreabă, insinuant, dacă i-am văzut eu pe aceşti morți amintiți de ministrul rus. Nu, nu i-am văzut, pentru că în 2014 scriam o carte, traduceam alta, nu eram atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Intrigată de aluzia ciudată a lui A.A., am întrebat wikipedia care confirmă: da, au fost mai mult de 10.000 de morți între 2014 şi 2015, şi două milioane de oameni strămutați (sursă: Guerre du Donbass, Wikipedia.org). Deci, ministrul de Externe al Rusiei spune adevărul. Dar, A.A., nu se lasă, nu se mulțumeşte cu interogația şi-mi trânteşte o afirmație: morții (din Donbass) nu i-a văzut nimeni, dar un avion doborât de ruşi a fost văzut, vezi tu, Doamne, de toată lumea. Nu l-am mai întrebat cum a văzut el avionul: « pe viu, era acolo, ori a văzut la televizor? », căci nu se cuvine să fim ironici pe cadavrele altora. În pagina Wikipedia citată mai sus, autorii articolului despre Donbass 2015, menționează şi accidentele de aviație.
*
Vin zile grele, negre, rele, cu binevoitori şi răuvoitori. Nu ştiu de ce, dar răuvoitorii au fost mereu mai numeroşi. M-am ferit de vocabularul suburban, de cei setați pentru a avea o gândire unicã, unilaterală, şi a vedea într-un adversar, un duşman periculos. Prietenii ştiu că stau cu drag de vorbă la o cafea cu oamenii civilizați, educați, indiferent de apartenența etnică ori religioasă.
*
Acest consens de a-l denigra pe preşedintele Rusiei cu orice preț, prin oamenii simpli, care până mai ieri stăteau liniştiți la o bere-n plus la crâşma de la colțul străzii, devine armă psihologică în acest război hibrid, cu origini şi obiective complexe, ce scapă puterii de a vedea holistic problematica conflictului. Orice vorbă rea, fie şi pe timp de pace, este o armă energetică împlântată în sufletul cuiva. Pe vreme de război, orice vorbă neziditoare devine armă adevărată, iar aruncătorul ei, soldat. Poate că unii nu-şi dau seama că s-au înrolat deja, din prima zi a acestui război hibrid.
*
Trăim un eveniment absolut inedit, unic, irepetabil în istorie: NATO, SUA, UE, pe de o parte, şi Rusia pe de alta. Deocamdată. Un cunoscut, inițiat în tainele geo-politicii, îmi spunea: se va termina rău.
*
Nu vreau să fiu folosită nici eu şi nici articolele mele documentare, de compatrioți înarmați până-n dinți împotriva lui Putin. De aceea, nu voi mai publica nimic aici pe această temă, cel puțin un timp. Putin este preşedintele Rusiei, nu poate face altfel, iar Rusia lui Putin este ultimul bastion geo-strategic către Orient şi bogățiile subsolului acestor vaste regiuni, dar şi ocrotitor al creştinismului ortodox. Noul val civilizator, cu relele şi bunele lui, ca orice val, poate risipi tradițiile şi cutumele Ortodoxiei.
*
E vremea semănatului. Să mergem dară să semănăm şi să ne rugăm.
#deTeiu
Paris, 2 Mărțişor 2022