Cu Vladimir Streinu,
de la freamǎtul amintirilor teiene la vibrantul spaţiu poetic[1]
(I)
M-am sfiit sǎ mǎ apropii de idoli. De idolii satului meu, cu atât mai mult. Am crescut cu ascultarea copilului faţǎ de pǎrinte. Cu uimirea elevului faţǎ de profesor. Cu seducţia profanului faţǎ de înţelept. Cu nevoia sacralizǎrii înaintașului de cǎtre urmaș. Şi dacǎ nu s-ar fi gândit mama mea, într-o zi, pe când era primǎriţa Teiului, sǎ cearǎ unui fost coleg de cancelarie scrierea primei monografii a satului, aș fi rǎmas, poate, multǎ vreme înstrǎinatǎ încǎ memoriei unuia dintre cele mai vestite spirite nǎscute în spaţiul teian: Vladimir Streinu. Lire la suite