RSS
 

Articles associés au tag ‘Diana Adriana’

Islazul înstelat

16 Juin

Islazul înstelat

 

"Trecutele gàsiri",  Betta, 2015

« Trecutele gàsiri », Betta, 2015

(…)

            – Nu se poate, Tudora! Tu nu mi-ai spus niciodatǎ „nu”! Nu pot să cred! Tu, care ai fi alergat de oriunde, pe jos ai fi venit, ca sǎ te întâlneşti cu mine!

            Da, bǎrbatul avea dreptate. Aşa stǎtuserǎ lucrurile, atunci, cu ani în urmǎ. 

            – Şi acum îmi spui „nu”. Nu, nu poate fi adevǎrat. Nu mai eşti tu! Te-ai schimbat dintr-o datǎ, peste noapte.

            – Nu, nicidecum!, îi rǎspunse Tudora, râzând. Doar atât am vrut.

            – Atât ai vrut?! Cum adicǎ? Şi azi-noapte, ce-a vrut sǎ fie? Ne-a fost atât de bine împreunǎ…

            Aici, tot el avea dreptate. Îşi dǎruiserǎ tandreţe, şoapte, şoapte ce fuseserǎ mult timp suspin. Se iubiserǎ ca doi adolescenţi. Iubire? Chemare de dupǎ ani de aşteptare! Delir! Descǎtuşare! Ca şi cum el nu mai cunoscuse nici o altǎ femeie. Ca şi cum, pentru ea, el era întâiul ei bǎrbat. Ca şi cum n-ar fi fost despǎrţiţi nici mǎcar o singurǎ zi. Nicidecum timp de două decenii.

            – Ce-ţi veni, aşa, deodatǎ? Sǎ nu vrei tu sǎ mai avem mǎcar o singurǎ noapte, Tudora?! Noaptea noastră?

            – Atât am vrut, Nicu!, îi rǎspunse, veselǎ, femeia. 

Lire la suite »

 

Vacanţa de iarnǎ

16 Juin

Vacanţa de iarnǎ

"Trecutele gàsiri", Betta, 2015

« Trecutele gàsiri », Betta, 2015

– Lasǎ-mǎ sǎ-ţi simt buzele!, i-a cerut. Nu va şti nimeni, va fi secretul nostru!

            Iar fata l-a privit cu uimire.

Buzele?! Gura ei are buze?! Afla pentru întâia oarǎ cǎ are buze! Ştia, bineînţeles, dar numindu-le, bǎiatul o invita într-o lume pe care copila n-o cunoştea. La şcoalǎ nu învǎţase cum se sǎrutǎ un bǎiat. Cu prietenele vorbea doar despre teme. Şi nici în casǎ nu se vorbea despre astfel de taine. Primise doar sfaturi, aşa, în general. „Sǎ nu te râdǎ lumea, fatǎ mare!”, îi spusese, mai pe şleau, bunica.

Lire la suite »

 

Colegul de bancǎ

15 Juin

Colegul de bancǎ

"Trecutele gàsiri",  Betta, 2015

« Trecutele gàsiri », Betta, 2015

 

  Orfan de mamǎ! Tudoriţa nu ştia ce înseamnǎ grozăvia acestui cuvânt. Dar mama ei o trăise, de la patru ani. Şi tatǎl ei trăise cu această sfâşietoare absenţă, din adolescenţă…

            În clasa a VI-a, le venise un coleg nou, fără mamă. Pǎrintele lui îl adusese la socri. Un timp, a stat cu ea, în prima bancǎ, pe rândul de la uşă. Din când în când, îl privea pe furiş, cu admiraţie. I se părea misterios, pentru că avea o altă poveste de viaţǎ. Mult mai interesantǎ decât citise în Singur pe lume, în vacanţa de vară. Multe lacrimi vărsase, pe furiş, să n-o vadă fratele ei, pentru soarta bǎiatului din roman. Acum, eroul lui Hector Mallot ieşise pe deplin din carte şi venise sǎ se aşeze lângǎ ea, în aceeaşi bancǎ.

            Serile, înainte de culcare, Tudoriţa se gândea la el, privind tavanul. În desenele cu contur neregulat, lăsate de varul cu care îl spoia mama ei, în fiece primăvară, găsea fel de fel de basme. Talisman pentru genele învinse de venirea drăgăstoasă a blândului moş Ene, cel legendar. Colegul ei de bancă, uzurpând alte muze, se întronase peste întreaga întindere a tavanului. Într-o seară era Făt-Frumos din lacrimă, iar ea, Ileană salvată din ghearele unui monstru. În altă seară, ea era Tom Sawyer, iar el Huckleberry Finn. Altă seară, el era băiatul crescut de bunici într-o colibă şi prefăcut de-o zână rea în răţuşca cea urâtă. Tudoriţa era aceea care îl scăpa, de data aceasta, fireşte, din ghearele blestemului…

Lire la suite »

 

Întâiul legǎmânt (2)

15 Juin

10

            … Şi timpul, dezlănţuit efrit străveziu din amăgitorul fumegai îngăduit de legea firii, a trecut cum toate cele trecătoare. Cum victoria fulgerului pe înaltul cerului acoperit de tristeţea plumburie a norilor. Cum măreţia concertului ploilor repezi de vară. Cum tihna văzduhului poleit de aripa de rândunică. Cum sărutul îndrăgostiţilor sclipind de zborul licuricilor, în caldul nopţilor de vară. Cum gheaţa iernii pe albia pârâului ce i-a înverzit coasta copilăriei, la casa bunicilor. Pe nesimţite, pe negândite, fără să prindă de veste, fără să-şi dea seama, i-a încărunţit părul.  

Peste câteva zile se împlinea o jumătate de veac de când bolta cerească îi era cel mai bun prieten, iar cărăruia orizontului, casă. O jumătate de secol de când zâmbea dimineţilor a speranţă, apusurilor a rugă, miezului de noapte a îndoială. Dorul, hain haiduc ce sta la pândă în sipetul cu nestematele singurătăţii, dorul de satul natal, de copilǎrie, de vremea rudelor dispărute, îi cufundă în sunet de lacrimi, trupul. Îi era peste puteri sǎ îndure şi proaspăta strămutare a pǎrinţilor la  marginea satului, acolo unde sălăşluia tărâmul cel prea tăcut al neamului.

Lire la suite »

 

Întâiul legǎmânt (proză)

15 Juin

Întâiul legǎmânt

"Trecutele gàsiri. File de jurnal", Betta, 2015

Trecutele gàsiri. File de jurnal, Betta, 2015

Vara se perindau în convoi, coviltire cu ţigani. Agăţat de parii căruţelor, întregul calabalâc de nomad, oale, tuciuri, ţoale puse la uscat, traversa, sub bunătatea cerului liber de orice convenţie socială, de la un cap la altul, satul, spulberând în cele patru zări, ziua-n amiaza mare, prin neastâmpărul arşiţei dogorând din soare, colbul şoselei principale, hărmălaia câinilor şi înfricoşarea sutelor de sǎteni. Privirile agere ale căruţaşilor străini le săgetau curţile…  

De aceşti ţigani fără de căpătâi, fără de nici un rost în viaţă, se temea bunica. Nu de cei din Valea Ţiganilor, prezenţe discrete, politicoase, aşezate oarecum la casele lor. Când treceau prin dreptul curţii, spuneau tare, din drum, ca bunicii ei sǎ-i audǎ: „Sǎru’ mâna, naşǎ!”, „Sǎru’ mâna, naşule!”. „Să trăieşti, finule!”, răspundea Mitrică Maşala, din curte ori din pridvor, ştiind că în curând oricare dintre ei va veni sǎ le cearǎ sǎ îi cunune ori sǎ le boteze plozii. Şi ea botezase un puradel şi-l ţinuse în braţe, cât era de micǎ.

Lire la suite »

 

Emil Lungeanu: Bătălia noastră dinainte pierdută cu uitarea

15 Juin

Bătălia noastră dinainte pierdută cu uitarea

(prefaţă  la volumul meu de proze, Trecutele găsiri. File de jurnal, Betta, 2015)

"Trecutele gàsiri", Bucurest, les éditions Betta, septembre 2015

« Trecutele găsiri. File de jurnal », Bucureşti, Betta, 2015

Un singur lucru te poate deprima mai mult decît să vezi viaţa trecînd: zădărnicia acestei treceri. Şi ca un făcut, rugămintea Marilenei Lică-Maşala de a-i prefaţa Trecutele găsiri. File de jurnal, înainte de-a face cale-ntoarsă acasă la Paris, mă găseşte pradă unei tristeţi extraordinare, acum, cînd îi citesc lui Faciolince ultimele pagini din El olvido que seremos (în strălucita tălmăcire cu care Mariana Sipoş, dăruindu-mi-o cu jumătate de an în urmă, m-a lăsat „mereu îndatorat”, vorba lui Llosa):

Cărţile sînt un simulacru de amintire, o proteză pentru a ne putea aminti, o încercare disperată de a face să dureze un pic mai mult ceea ce este iremediabil finit. Toţi oamenii din care este ţesută trama cea mai intimă a memoriei mele, toate acele prezenţe care au însemnat copilăria şi tinereţea mea fie au dispărut deja şi sînt doar umbre, fie urmează să dispară şi (…) nu vor fi mai reali decît oricare personaj de ficţiune, şi vor avea aceeaşi consistenţă fantomatică de evocări şi spectre (…). Dacă cerul, după cum se pare, este indiferent la toate bucuriile şi la toate nefericirile noastre, dacă universului nu-i pasă că există oameni sau nu, a ne întoarce la integrarea în neantul din care venim este într-adevăr cea mai mare nefericire, dar în acelaşi timp cea mai mare alinare şi unica odihnă, căci nu vom mai suferi tragedia pe care o reprezintă conştiinţa durerii şi a morţii persoanelor pe care le iubim.

 

Lire la suite »

 

Le Maure Blanc

01 Juin

Le Maure Blanc

 

 

Le Maure Blanc © Diana Adriana, Sulina 2011

Le Maure Blanc © Diana Adriana, Sulina 2011

 

L’âme, herbe bleuâtre en flamme

Au soupir d’une petite goutte

De pluie vivace et riche des prairies,

À son regard s’est déchaînée, étonnée.

Lire la suite »

 

Poveşti cu tâlc… Azi, « Conacul din Valea Podeţului »…

03 Avr

Conacul din Valea Podeţului Invizibil…

 

A fost odată ca niciodată… Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti… A fost odată un fecior din landul Saxa ce trebuia să slujească în despotatul aliat cu cel al tătânelui său, cam departe, dar aflat în plină înflorire a epocii sale de aur… Şi, pentru a fi pe placul tătânelui său, părăsi feciorul saxon cu mare tristeţe cetatea Dresda şi alese pentru desăvârşirea sa omenească templul „Zidărit, Uliţi şi Podeţe” din cetatea Bucur a despotatului de aur… Ei, drăguliţă Doamne, şi acolo legă frăţie de sânge cu un ucenic băştinaş, fireşte…

Silver wood, par Diana Adriana, Sulina, 2011

Silver wood, by Diana Adriana, Sulina, 2011

Lire la suite »

 

A nos frères et confrères Catholiques, Joyeuses Pâques !

26 Mar

A la veille de la grande fête des Pâques Catholiques 

Silver wood, par Diana Adriana, Sulina, 2011

Silver wood, par Diana Adriana, Sulina, 2011

Le printemps, ce rêve princier de renaissance, avance à la reconquête de son domaine…

Aujourd’hui c’est le dernier jour de la Semaine sainte. Demain, le monde chrétien catholique s’habillera de ses anciennes coutumes de la fête des Pâques…

Lire la suite »

 

Équinoxe de printemps…

22 Mar

Équinoxe de printemps

 

À mon frère, Adrien (1) 

"El Zorab" de Diana Adriana, Sulina, 2011

« El Zorab » (2) de Diana Adriana, Sulina, 2011

 

 

 

Ce fut l’équinoxe de printemps

Et l’anniversaire de mon frère…

 

Le jour enlaça d’un filet fugace la nuit,

Puis, espiègle comme un Cerbère paterne,

D’un pas l’a devancé, vivant son totem…

 

Lire la suite »