Paris, 20 aprilie 2019, ora 12

(pagini de jurnal)

– Îmi este dor românesc de a ta ființă…

– Prieten ce-mi vii de prea departe, nu pot purta în chilia mea decât prietenia bunilor prieteni!… Într-o chilie, cum prea bine ştii, nu-i loc prea mult. Am învăţat în timp că acest „nu-i loc prea mult” este însuşi timpul vieţii noastre. Din prea strâmta chilie în care locuiesc, la propriu şi figurat, mă aproprii de oameni cu bucurie. De poate fi împărtăţită şi ziditoare de ceva ce poate conta la efemera noastră scară istorică.

—

Dincolo de geamul deschis, o pasăre în înaltul zidului. Cântă.