Paris, 25 Frunzar 2019. Nu merg la Denie în astă seară…

Îi vedeți? Ei sunt prietenii mei cuminți ca nişte sfinți! Ei, cei din fotografie. În lipsa mea, şi-au pus pe frunți înfrunziri şi cânt de păsăruici şi gâze. Pe malul de alături, un tânăr solitar cântă la un acordeon o doină mai solitară ca singurătatea lor. Dincolo, acasă, mă aşteaptă însigurați copacii copilăriei şi iarba costişei şi alți stânjenei. În aşteptarea lor, frunzele li se adună straturi, cum osemintele neamului în morminte.

Nu merg la Denie în astă seară. Rămân aici, cu prietenii mei statornici, stânjenii, iazul şi copacii.

Ilustrație: Parcul Martin Luther King, Batignolles-Clichy, Paris 17e