Locul unde Sena a răsfrânt de veacuri umbra turlei…

Aşa, cât să păcătuim un pic în înţelegerea adevărului spinos din jariştea viperină a turlei catedralei Notre-Dame, reluăm un subiect ce-a unit lacrimi creştine şi necreştine, catolice şi necatolice, cu undele multimilenare ale Senei păgâne… Exact acolo unde Sena a răsfrânt de veacuri umbra turlei…

Nu, nu vom răsuci brainstormingul ipotezelor de tot felul, cum am fi făcut dacă subiectul ar fi fost unul profan, banal, cotidian. Fiind unul sacru, ne vom ţine departe de ipoteze şi concluzii. Simbolistica înflăcărării cu care pârjolul s-a grăbit să coboare turla în cenuşă, ne aminteşte un vestit dicton scolastic: „Crede şi nu cerceta”!

Să credem deci în arderea adevărată a turlei, fără să cercetăm folosul ei, ar fi sunat îndemnul adaptat zilei noastre.

Şi totuşi…

Şi totuşi, nimeni nu a crezut în miracolul aprinderii spontanee, cum se întâmplă în unele păduri pe vreme caniculară. Miracolul n-a fost pentru nimeni un simbol miracol al puterii divine, ci o falsă profeţie despre puterea omului. Aşa va rămâne turla-torţă-aprinsă în amintirea luminii ochilor francezilor şi nefrancezilor catolici, în oglinda ochilor francezilor şi nefrancezilor necreştini: un act de falsă profeţie, o blasfemie.

Săptămâna Mare dezlegătoare este, prin patimile şi suferinţa Domnului nostru Christ… Ne vom dezice scolastic de tentaţia de a purta povara păcatului de blasfemie până dincolo de Paşte. Polichinele însuşi ce şi-a întins de mult secretul, cum aripa Pheonixului, cam peste întreaga omenire creştină, creştin catolică, necreştină, peste preocupanta dilemă.

Emil Cioran, despre sumbrul viitor al catedralei Notre-Dame

Lămurind fără să lămurim dilema, iată, vom invoca un alt simbol, o metaforă apărută în presa română despre această simbolică taină, nu fără a aminti în treacăt despre mâhnirea încercată de iubitul nostru eseist Emil Cioran gândind la sumbrul viitor al catedralei Notre-Dame…

Spovedania domnului Emil Cioran, poate şi cea din urmă, avea loc în urmă cu trei decenii, într-un neuitat interviu oferit cu sinceritate de distinsul învins neînvins, spre a ne fi adus în dar nouă, neştiutorilor săi contemporani.

Metafora şi miracolul ei

Vorbind de la sine, poate chiar prea transparent, inspirată devine această metaforă despre tristul sfârşit al milenarei turle: „incendiul pregătit”…

Bine chibzuit! Metafora, fireşte, miracolul ei, nu şi jariştea cea nimicitoare!…

La ce ne-ar mai folosi cuvântul?!

Tăcerea pietrelor filozofale din vecinătatea catedralei, în răstimpul curs de-atunci, este de la sine grăitoare: locul unde Sena a răsfrânt de veacuri umbra turlei este inima universală a creştinismului, admirabilul catolicism…

Să-i dorim viaţă neumbrită şi lungă!

Paris, 26 aprilie 2019

Ilustraţie: Lina Stern, PhotoAsemic