Cogenerii, pe scena Centrului Cultural Pitesti: Marilena Lica-Masala, Lucretia Picui, Marin Ifrim si Aurel Sibiceanu

Marilena Lică-Maşala

Interviu

cu

AUREL SIBICEANU

– Ce-a însemnat pentru dumneavoastră, domnule Sibiceanu, părăsirea satului natal?

– Doamne, ce întrebare-deschizătoare de dialog îmi puneţi! Mă cutremur şi acum, când îmi reamintesc momentul! A fost ca şi cum mi-aş fi pierdut identitatea. În lumea satului mă simţeam EU, mă simţeam liber, deşi satul meu avea, încă, reguli puţine, necesare şi eficace, care nu-l limitau decât pe cel certat cu normele morale. În sat mai trăia subtil acea lume mitică, care pe mine mă făcea să am atribute aproape fantastice. De trei ori am părăsit lumea orasului, şi tot de atâtea ori am fost dus cu anasâna. Trebuia să-mi fac, totuşi, studiile pentru a-mi asigura un rost în viaţă. Cu timpul, m-am trezit un citadin înveterat. Bibliotecile, viaţa literară, teatrul, librăriile, cinematograful, toate astea m-au făcut citadin. Între timp, cu satul meu s-a petrecut ceva mortal! Navetiştii la oraş, pe unde aveau de muncă, au dus în lumea satului numai metehne, făcând din sat o mahala, în sensul rău! Cu foarte multe sate româneşti s-a petrecut la fel, din păcate!

– Aţi debutat în urmă cu peste 30 de ani. Aveaţi 21 de ani la apariţia primului volum, dar şi primul fecior. Vorbiţi-ne despre tânărul Aurel Sibiceanu din care a erupt lava poeziei. Lire la suite →