Memoriei Pǎrinţilor,
Tuturor acelora care au ştiut să-mi vadă sufletul,
Cu gândul vesnic la ei, la parin$ii mei, si la satul meu…
Din Iubire s-a fost rânduit timpul Lumii.
Chipurile sale, Eros şi Agapé,
arat hotar au semǎnat Omenirii,
despǎrţind-o în „Dupǎ” şi „Înainte” de Iisus.
De-atunci, în fiece clipǎ cǎzutǎ
din trupul trecerii noastre firave,
stǎ împǎmântuitǎ
una şi aceeaşi ludicǎ stare:
Înainte şi Dupǎ
Iubirea lui Cristos
de
Oameni.
În urmă cu 61 de ani, într-o duminică de 16 ianuarie, cu zăpadă aşternută generos pe uliţele satului, părinţii mei şi-au unit pe viaţă, vieţile… O căsnicie care a durat ca în poveşti, până ce doar drumul cel veşnic i-a despărţit…
În amintirea lor şi a satului în care au copilărit şi s-au cunoscut, am scris câteva poeme, care fac parte din ciclul Din Teiudava, al volumului inedit bilingv, francez-român, Iubiri de hoinară.
Motto:
Iubire am venit s-aduc, nu urǎ!
(Sofocle, Antigona)
