Întâia lecție a bunicii despre dragoste, despre bărbat
Întâia (şi ultima) lecție de Educație Sexuală Şcolară
Să fi fost către sfârşitul clasei a VII-a, pe la începutul lunii iunie 1969. Printre notele care se întreceau să umple rubricile catalogului, tezele trimestrului al treilea şi neastâmpărul unei ademenitoare adieri cu gust de vacanță, dirigintele nostru, dl. (tovarăşul, pe atunci) Vasile Fălcescu, ne-a spus cu voce gravă, că la ora rezervată dialogului cu noi, elevii, vom avea doi invitați aparte.
*
Numele celor doi musafiri, medicul satului cu asistenta de la dispensar, nu-mi spuneau nimic. Numele medicului nu mi-l mai amintesc, avea parcă o rezonanță bulgărească. Nici pe asistentă nu o ştiam, fireşte, deşi era din satul nostru. Eram încă prea mică pentru a cunoaşte după nume tot satul. Îmi petreceam timpul învățând mult, şi, în afară de şcoală şi vizitele la neamurile apropiate, relațiile mele sociale de copilă de 13 ani se numărau pe degete. Pe vremea aceea, nu-mi amintesc să fi avut prietene şi prieteni. Aveam, în schimb, colege şi colegi cu care-mi pregăteam din când în când temele şcolare: Mioara Miu, Mariana Purcel, Nina Burcea, Marian Stoian. Uneori, mergeam la Mariana, fata milițianului satului, să iau lecții de acordeon. De jucat, mă jucam cu fratele meu şi copiii de vârsta noastră ai vecinilor, cu Ninel Ioana Fulga şi frații Gigi şi Nuți Ilie Nuti Dogaru, fie vară fie iarnă, tot felul de jocuri ale copilăriei. Iernile, la săniuş, ni se alătura Gigi Malea, iar la ghețuş, pe heleşteul din fundul grădinii, frații Stanciu şi Uță. În timpul campionatelor de fotbal, vara, veneau la noi, la televizor, frații Tăbîrcea. Ne jucam cu mingea, noi, copiii, eram deja mulți, curtea mică, ferestrele casei aproape… Ah, ce ne certa tata! Printre treburile în curte, grădină, joc şi pedepse, îmi rămânea destul timp şi pentru visare… Mă îndrăgostisem de câteva ori de diferiți eroi ai poveştilor cu zâne şi feți-frumoşi… Iar din desenele lăsate de bidineaua cu care văruia mama – ah!, iubita mea mamă! – tavanul odăii, născoceam poveşti la rândul meu, seara, înainte de a mă lăsa cuprinsă de « Moş Ene pe la gene ».
*
Tema anunțată de dirigintele nostru era specială, ceea ce, mie personal, în loc să-mi stârnească interesul, mi-a declaşat un soi de jenă, de penibil. Bunica mea paternă s-ar fi amuzat şi mi-ar fi spus râzând: « Ai început să miroşi a băieți, fetiță… », dar dirigintele nostru era foarte grav. Dl. Fălcescu a reflectat timp de vreo zece minute, înainte de a ne împărtăşi subiectul. În afară de faptul că noi, « clasa », trebuia să ne împărțim în două grupe, fetele de-o parte şi băieții de alta, şi că nu aveam voie să rămânem împreună la oră, nu am înțeles mare lucru. Aspectul acesta al împărțirii pe « sexe » m-a revoltat. Noi eram o « clasă », iar şefa clasei eram eu însămi. Nimeni nu îndrăznise până atunci să ne separe. Nici măcar nu aveam conştiința faptului că eram două « sexe ». Eram colegi, fete şi băieți, deopotrivă. Da, nouă, fetelor, ne crescuseră sânişorii, iar băieților le apăruse un pufuşor de mustață. Colegii ne frecau cu zăpadă pe obraji, cât era zăpadă în curtea şcolii. Dar, ne bătusem dintotdeauna cu bulgări de zăpadă, nu ni se întâmpla nimic deosebit. Uneori, colegul meu de bancă, îmi prindea discret mâna şi mi-o strângea uşor, când ne aşezam în bancă, după ce intra profesorul. Dar, cât eram de fericită că împărțeam o taină minunată cu un băiat ce-mi era drag! Abia aşteptam să se facă dimineață, să fug la şcoală, să fiu prima în bancă, să-l aştept. Aşa cum mama mea îl aştepta pe tatăl meu să vină de la lucrul său… Altă dată, în vacanța de iarnă a aceluiaşi an, un băiat venise să-i ceară voie mamei mele să ieşim cu patinele pe lac. Între turele de patinaj, mi-a furat un sărut. Ce ruşine mi-a fost! Mă gândeam îngrijorată că toți colegii mei de clasă, şi mai ales colegul meu de bancă, vor vedea pe buzele mele taina acelui sărut de vacanță… Acel sărut a semnat un fel de înstrăinare pe viață, deşi tot restul vacanței ieşisem serile pe furiş din casă, pentru a-i scrie numele pe zăpada ninsă în grădiniță…
*
Mi se întâmplau toate aceste trăiri minunate, mie, tocilara clasei, iar dirigintele nostru ne anunța o temă plictisitoare, compusă din cuvinte lipsite de farmec, de emoție, de sfială!
*
Ora de educație sexuală: ce fiasco! În afară de privirile complice pe care şi le aruncau cei doi vorbitori, priviri îndrăgostite, fără doar şi poate, nu am înțeles nimic, dar absolut nimic, nimic, nimic.
Noroc cu bunica mea paternă, singura femeie cu picioarele pe pământ, din familie.
– Maică, te ia şi el în brațe, te dezmiardă, te pupă? – mă întreba bunica Tudora, când îi povesteam că sunt îndrăgostită.
– Nu bunico, e serios.
– E serios?! Lasă-l, maică. Ia altul mai îndrăzneț, să te facă să te simți bine cu el.
Paris, 24 Cireşar 2021
