RSS
 

Articles associés au tag ‘Alba-Iulia’

Sonia Elvireanu, Privirea din măr

31 Mar

 

 

Stau pe o creangă şi privesc lumea,

Se face ziuă la noi în grădină,

Lumina se-mprăştie peste lucruri mărunte,

Ce importanţă aveau ieri în lumea mea,

Ce inutile sunt azi,

Pe ele se reazămă absenţa, pustiul,

Din inima mea.

 

Până ieri însemnau ceva,

Existau statornic în memoria zilei

Lucrurile lui ce-mi şopteau:

– Aşteaptă, iubito, mă întorc curând,

Doar o jumătate de zi îngrămădit la birou,

Apoi acasă la tine, acolo e viaţa mea,

Lângă tine.

 

Vom sta sub mărul înflorit la taifas,

Să ne sorbim încet cafeaua,

O să stăm acolo o viaţă, e raiul nostru,

Nu l-am trăit până la capăt.

 

O să las totul, n-o să mai plec niciodată,

Voi rămâne cu tine până se va împlini

Rostul meu aici pe pământ,

Apoi am să plec doar puţin mai încolo,

O să mă strămut pentru o zi peste deal,

Să întreb pădurea şi vântul.

 

Nu te întrista, iubirea mea, îţi voi da de ştire din timp,

Dar n-o să ştii niciodată că iau cu mine

tristeţea,

Vreau să-mi amintesc privirea-ţi uimită,

Ochii tăi de acum, fără lacrimi.

 

Voi fi atât de-aproape de tine, dar n-ai să ştii,

Pune ceaşca pe masă, toarnă ceaiul în ea,

Ştii, ceaiul meu cu mireasmă de iasomie,

Soarbe din el cu ochii la mine, chiar de nu mă vezi,

Sunt aici de o viaţă, sub mărul nostru înflorit.

 

Azi lucrurile nu mai vorbesc, doar pustiul

S-a cuibărit în lucruri, în suflet şi doare,

Nu mai ticăie inima lor, acum rece,

S-a dus odată cu el, peste deal.

 

– Nu plânge, iubito,

Sunt aici, lângă tine,

Du-te sub mărul înflorit

Şi aşteaptă,

Suie pe creangă şi uită-te peste deal.

 

Stau de atunci pe o creangă

Şi privesc lumea,

Aştept mărul să înflorească

Şi vântul să-mi şoptească.

 

Alba Iulia, 17 Ianuarie 2015