De profondis clavami

Gânduri la primirea prozatoarei Steluţa Istrătescu în rândurile condeierilor ieşeni 

sau

Despre micile bucurii pe care şi le pot oferi unii altora, scriitorii

 

Bunei mele Prietene, Estelle

Cu puţin înainte de miezul nopţii, printre pleoapele ce se voiau îmbrăţişate-n tihna somnului, şi-a făcut loc bucuria primirii unui e-mail de la prietenul Marin Ifrim, purtător de nemărginită fericire: filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, iată, publica pe situl propriu, lista celor 31 de noi scriitori admişi, „supravieţuitori” ai mult tânjitelor furci caudine ale exigenţelor temutului Comitet de Conducere al filialei…

Printre cei 31,  Steluţa Istrătescu (pe care eu o alint Estelle), un ilustru nume de dascăl şi prozator al ultimului pătrar de veac literar românesc, dar şi un condei drag nevinovatei noastre patimi de lector:    

Prozatoarea Steluta Istratescu a fost primita în filiala Iasi a Uniunii Scriitorilor din România

Şi mai punea Marin Ifrim în e-mailul său, în mângâietoare cuvinte, felicitările sale:

Dragă Marilena,

Te rog să o feliciți și din partea mea pe doamna Steluța Istrătescu.
Bravo…

Până-n zori, până la ceasul la care aştern aceste rânduri, la mesajul său s-a adăugat cel primit de la scriitoarea Passionaria Stoicescu, autoarea unui penetrant text pe a IV-a scoarţă a celui de-al şaptelea volum al Steluţei Istrătescu, „Între două călătorii” (ataşat dosarului aferent sesiunii acestui an):

Passionaria

Ori de la poetul, traducătorul şi criticul literar Sonia Elvireanu, autoarea foarte inspiratului eseu, O sensibilitate romantică în răspăr cu postmodernismul, despre ultimele două dintre volumele amintitei scriitoare, „Între două călătorii” şi „Rochia de mireasă”:

Dragă Marilena,

Mă bucur enorm pentru Steluţa, prietena ta, că se află, în sfârşit, acolo unde îi este locul, printre atâtea condeie dedicate scrisului. Felicitări din tot sufletul. Eşti o prietenă rară, îţi doresc să te bucuri de simpatia şi prietenia tuturor.
Cu mult drag,

Sau de la Emilia Dănescu, purtător de cuvânt al scriitorului şi cronicarului Mihai Antonescu. Alături de Sonia Elvireanu şi alţi critici/ cronicari – Marius Chelaru, Lucian Gruia, Marin Ioniţă, Mona Vâlceanu, Marin Ifrim, Elena Radu, eu însămi – Mihai Antonescu este, la rândul său, unul dintre autorii unor inedite note de lectură pe marginea acestui volum al Steluţei Istrătescu, amintit mai sus („Între două călătorii”, prezentat pe acest blog cu ocazia apariţiei la editura bucureşteană eLiteratura, condusă de poetul şi dascălul Vasile Poenaru), sub titlul latinesc „De profondis ad altum”.

Biblic titlu, hugoscian salut!    

Nu aş şti să încredinţez acestei file de blog bucuria ce mi-a răscolit gândul, la primirea e-mailului de la confratele Marin, ce oferea inimii numele Steluţei Istrătescu printre scriitorii ieşeni, pentru că îmi este o foarte dragă prietenă. Iar scrisul ei mi-a răvăşit de fiece dată, fiece cotlon al sufletului… În gând mi se adună lacrimi de fericire, pentru fericirea bunei prietene, căreia îi port nu doar un profund respect, ci şi o nemărgintă admiraţie! Prin castitatea ei, prin delicateţea ei, prin modestia inexplicabilă, prin firea ei atât de fragilă, Estelle este unul dintre modelele feminine de urmat… (surâs)… Deşi ştiu că eu una, nu-l voi urma niciodată… (surâs)…

Le mulţumesc hic et nunc, tuturor prietenilor care au încurajat-o, în ultimii 25 de ani, să-şi publice manuscrisele ce-i umpleau sertarele biroului de-acasă… Scriitoarea şi editoarea Mona Vâlceanu este una dintre domniile-lor.

Îi mulţumesc scriitoarei şi pianistei Ilzi Sora (căreia îi datorez întâlnirea cu Steluţa Istrătescu, în urmă cu aproape un deceniu) pentru delicateţea cu care a „temperat” certurile mocninde între mine şi Estelle, când dădea semne de oboseală, de abandon, de dezertare, speriată de gândul că nu toţi criticii cetăţii cred în talentul condeiului său… Ca şi cum, a fi pe placul tuturor ar fi condiţie sine qua non a scrisului…

Îi mulţumesc, cu asupra de măsură, scriitorului şi criticului literar Marius Chelaru, cum spuneam mai devreme, în altă parte, pentru prietenia atât de greu încercată, în clipe mai puţin fericite ca acestea, legate de admiterea lui Estelle în mai marea familie naţională a Uniunii Scriitorilor…

Mă bucur mult că nici truda şi nici alte renunţări, ca să putem ajunge aici, nu au fost degeaba.

Şi de ne-am fi ales doar cu ÎNTÂLNIREA, şi tot n-ar fi fost chiar pleavă-n vânt… 

Se cuvine să mai amintesc încă trei nume ce ne-au fost alături în promovarea acestui al şaptelea volum al Steluţei Istrătescu, până în această clipă: scriitorii Elena Radu (Buzău), Aurel Sibiceanu (Piteşti), Dumitru Augustin Doman (Curtea de Argeş).

Estelle, poate nu scrii o carte cu noi, despre noi şi pentru noi…

Cu îmbucurate lacrimi,

Marilena

 

Piteşti, joi, 3 septembrie 2015