RSS
 

Şi s-au împlinit 61 de ani de la căsătoria părinţilor mei…

16 Jan

Memoriei Pǎrinţilor,

Tuturor acelora care au ştiut să-mi vadă sufletul,

 

Soirée Ilzi

Cu gândul vesnic la ei, la parin$ii mei, si la satul meu…

 Din Iubire s-a fost rânduit timpul Lumii.

Chipurile sale, Eros şi Agapé,

arat hotar au semǎnat Omenirii,

despǎrţind-o în „Dupǎ” şi „Înainte” de Iisus.

De-atunci, în fiece clipǎ cǎzutǎ

din trupul trecerii noastre firave,

stǎ împǎmântuitǎ

una şi aceeaşi ludicǎ stare:

Înainte şi Dupǎ

Iubirea lui Cristos

de

Oameni.

În urmă cu 61 de ani, într-o duminică de 16 ianuarie, cu zăpadă aşternută generos pe uliţele satului, părinţii mei şi-au unit pe viaţă, vieţile… O căsnicie care a durat ca în poveşti, până ce doar drumul cel veşnic i-a despărţit…

În amintirea lor şi a satului în care au copilărit şi s-au cunoscut, am scris câteva poeme, care fac parte din ciclul Din Teiudava, al volumului inedit bilingv, francez-român, Iubiri de hoinară.

 

Motto:

Iubire am venit s-aduc, nu urǎ!                                                                  

                                                                          (Sofocle, Antigona)

O, mamǎ

Mamă, tu, întâia domniţă din Domul Teiudavul,

Iubit dascǎl ce-a pus cu sârg în sute de mânuţe tocul,                                                                    

Mamă, de dor de tine, salcia şi nucul hoinǎresc pe uliţi,   

Inima-mi de dor se frânge, în suspinul pustiit al curţii…

 

Teiu, 16 Gustar MMXIII 

 

Mea culpa

            Scrisoare postumă tatălui meu

Mi-ai dăruit toată viaţa ta,

Ah, tată,

Preţioase daruri.

 

Unele le-am îngrijit,  

Altele, multe,

N-am ştiut să le ud

La timp,

Şi vinovată, sunt.

 

Zidire stau amintiri…

Braţul tău încărcat

De flori de câmp,

Scumpǎ vǎratecǎ povarǎ, 

Pentru mama…

 

Nici osteneala zilei

Și nici colbul arşiţei

Umbrind întinsul drumului

Alungit de nǎdușeala frunţii,

Nu te-ar fi putut opri

Sǎ nu i le dǎruieşti…

 

Şi află, o, tată,

Că te iubesc

Şi-n gând te port

Mereu.

 

Inima îmi stǎ,

Granit cioplit,

Îngenunchere…

 

Tu, în faţa Icoanei,

Searǎ de searǎ,

Rugǎ închinatǎ din pǎrinţi

Bunului Dumnezeu,

De rele să ne ferească

Și paşii să ni-i ducă

Pe drumul cel bun. 

 

Suntem, tatǎ,

Iubire din iubirea ta

Şi mândrie din mândria ta,

Pe calea cea dreaptǎ.

 

Odihneşte-te în pace,

Credinţa ta

În van nu fu.

 

Şi iartă-mi, vai,

Iartă-mi absenţa,

Când greu ţi-a fost,

În viaţǎ.

 

Alături n-am ştiut

Să-ţi fiu când nu aveai

Cui spune păsul,

Sunt vinovată.

 

Amar mi-e, tatǎ, fǎrǎ tine,

Vino de mǎ mai ceartǎ…

 

În amintirea trudei tale,

Fruntea mi-o înclin, tăicuţă,

Şi iartă-mi, te rog, greşeala

Cea greşitǎ din cǎitǎ neştiinţă.

 

            Uşoarǎ sǎ-ţi fie ţǎrâna, tatǎ!

            Requiescat in pace!

 

 Paris, 15 Florar MMXI

 

Obârşii

 

Trup legǎnat în Mozacul molcomǎ undǎ,

Ecou de crini cu miros de pâne coaptǎ-n tindǎ,

Inimǎ stingherǎ uitatǎ-n brazda din grǎdinǎ,   

Umbrǎ de pǎrinţi tǎcut așteptând în ogradǎ…

 

Paris, 6 Răpciune MMX

 

Asfinţit se despletea frunzişul

M-am dăruit din trupul mamei,

Asfinţit despletind frunzişul,

Bǎciţǎ dezmierdând obada toamnei,

Vâlnec înmiresmat rodind pǎmântul.

 

Duminicǎ mi-a tors întâia zi de viaţǎ,

Basm doinit de bǎlǎioara zânei cosiţǎ

Și ursitori de rǎzvrătitǎ viţǎ.

 

Hârb zǎvǎlaş am şters lacrima de soare,

Brânduşǎ lunecândǎ-n zvon de zare,

Dor pârjolitor de Gea rǎsfirat sǎ-și are,

Zǎvoi vâslit de înserare…

 

Staroste mi-a stat legǎmântul

Cu o mândrǎ fatǎ şi chipeş flăcău,

Veche poveste din satul meu.

 

Teiu, 23 Brumǎrel MMXIII

N.B. Poemele le semnez cu pseudonimele Luli, Lulli de Teiu. O parte au aparut în revista POEZIA (Iasi), Oglinda literara (Focsani), Cartelul metaforelor (Buzau).

 

Tags : , , , , , ,

Réagissez