RSS
 

Seară pariziană cu Sonia Elvireanu

01 Avr

„Cu râul vieţii în dreptul inimii”

sau

Despre cum am cunoscut-o pe Sonia Elvireanu

 

Dedic aceste rânduri memoriei soţului Soniei Elvireanu,

în amintirea inegalabilelor momente petrecute în taina unei

frugale întâlniri, într-o superbă seară de octombrie parizian           

De gauche à droit : Brândușa Tămaș, Sonia Elvireanu, Denis Emorine, Michel Ducobu et Christian Tămaș

De gauche à droite : Brândușa Tămaș, Sonia Elvireanu, Denis Emorine, Michel Ducobu et Christian Tămaș

 

Sâmbătă, 18 octombrie 2014. Graţie discretei, neobositei şi inspiratei Dana Shishmanian (stabilită în Franţa de mai bine de 30 de ani), într-o splendidă înserare de toamnă pariziană, am lăsat totul baltă şi am alergat la o serată literară organizată la „Lucarne des Écrivains” , o cunoscută librărie din arondismentul 19, în jurul prezentării a două volume bilingve, în franceză şi română, în colaborare cu editura ieşeană „Ars Longa”.

Unul dintre volumele ce urmau a fi lansate, „Între Răsărit şi Apus/ Entre le Lever et le Coucher”, era semnat de Sonia Elvireanu, iar la doilea, „Triptyque vénitien/ Triptic venețian”, de scriitorul francez Denis Emorine.  

Armel Louis, fondatorul librăriei, a avut fericita idee de a pune faţă-n faţă un mănunchi de personalităţi ce se regăsesc sine qua non în echipa editorială a oricărui volum bilingv. Alături de cei doi autori, s-au mai aflat: Brânduşa Tamaş, editorul lor, Michel Ducobu, scriitor belgian şi prefaţatorul volumului de poeme al Soniei Elvireanu, Cristian Tamaş, filosof, traducătorul şi prefaţatorul lui Denis Emorine.

Iar în sală, alături de publicul fidel acestei renumite librării pariziene, care surprinde de fiecare dată prin ineditul evenimentelor iniţiate, ori de soţii şi soţiile scriitorilor aflaţi pe scena librăriei, sub formă de podium, se aflau poeţii Dana şi Ara Shishmanian, precum şi invitatul meu, Francis Berthelot d’Azay, care, inspirat de jurnalul unchiului său, generalul Henri Berthelot, pregăteşte un roman în memoria acestuia.

Seara, încărcată de emoţii şi schimburi pasionante de idei, s-a încheiat cu dedicaţii şi un delicios bufet suedez à la Lucarne, alături de câte un pahar cu un foarte bun vin românesc, oferit de editorii ieşeni, care aniversau, de altfel, 20 de ani de existenţă neîntreruptă pe piaţa românească…

M-am apropiat de Sonia Elvireanu, să-i vobesc. Cu dezinvoltură, mi-a oferit un exemplar din carte, prezentându-mi-l totodată pe soţul ei, care, cu zâmbetul fermecător al  unui autentic transilvănean îndrăgostit de cetatea natală, m-a invitat să vin negreşit să-i văd, la Alba-Iulia.

Târziu, spre orele 23, am plecat spre casă, răsfoind pe drum exemplarul dăruit de Sonia Elvireanu „în amintirea unei frumoase seri poetice pariziene”.

Mi s-a părut un volum inspirat de nostalgia după locurile şi cei dragi ei, ce nu mai sunt. Şi, cum îmi corectam un ciclu asemănător dintr-un eventual prim volum de poeme, pentru a mă feri de orice metaforă ispititoare, odată ajunsă în chilia mea de lucru, l-am pus deoparte, alături de teancul de cărţi ce-şi aşteaptă tăcute rândul de a fi prezentate.

***

La cumpăna dintre ani, mi-a fost dat să aflu că soţul Soniei, omul acela plin de poftă de viaţă, mândru cu asupra de măsură de succesul Soniei la Paris şi de cetatea Albei-Iulia, nu mai este. Înmărmurită, ca să-mi pot stăpâni neputinţa sideratei nedumeriri, am reluat lectura poemelor sale.  

Din perspectiva acestei triste veşti purtătoare de îndoliată prematură dispariţie a soţului Soniei Elvireanu, poemele ei mi-au apărut, de data aceasta, premonitorii.  

 

                                                                                        Marilena Lică-Maşala

Paris, 7 ianuarie 2015

 

 

 

 

Tags : , , , , , , ,

Réagissez