Fericirea începe miercuri
(inedit)
Nouri grei
Se prăvăleau prin ceruri,
Cu fericirea vetrei mele,
Într-o zi de miercuri.
Un păianjen grăbit
Zid se-ncumeta să-nchidă
Visu-mi nelămurit.
Deodată, în carul alegoric,
În suava seară de mai,
În chiar aceeași zi de miercuri,
Destin se-ntruchipă homeric
Din poieni de întuneric.
La
Ceas de haină
Despărțire,
Mitul, cu-n zâmbet chibzuit,
Pe gura mea lacrimă a potrivit
Sărutu-i vinovat de fericire,
Spulberând în noaptea cenușie
Negura
Zilei de Miercuri
…
În timp, într-o altă Zi de Miercuri,
Întâiul scâncet
Al pruncului meu.
© deTeiu
Pitești, 18 Florar 2018
Ilustrație: © Francis Mbella, Les promesses de l’aube (Făgăduiala zorilor) # ADAGP