Fericirea începe miercuri

(inedit)

Nouri grei 

Se prăvăleau prin ceruri,

Cu fericirea vetrei mele,

Într-o zi de miercuri.

Un păianjen grăbit

Zid se-ncumeta să-nchidă

Visu-mi nelămurit.

Deodată, în carul alegoric,

În suava seară de mai,

În chiar aceeași zi de miercuri,

Destin se-ntruchipă homeric

Din poieni de întuneric.

La

Ceas de haină

Despărțire,

Mitul, cu-n zâmbet chibzuit,

Pe gura mea lacrimă a potrivit

Sărutu-i vinovat de fericire,

Spulberând în noaptea cenușie

Negura

Zilei de Miercuri

…

În timp, într-o altă Zi de Miercuri,

Întâiul scâncet

Al pruncului meu.

© deTeiu
Pitești, 18 Florar 2018

Ilustrație: © Francis Mbella, Les promesses de l’aube (Făgăduiala zorilor) # ADAGP