RSS
 

Scriitori francezi contemporani despre România şi Primul Rǎzboi mondial: Joël Conte

01 Déc

1914 – 1918

De la Marna la Sevastopol, prin România

Împlinirea celor o sutǎ de ani de la declaşarea Marelui Rǎzboi, cum a fost numit Primul Rǎzboi mondial în Franţa, participarea soldaţilor francezi, inclusiv în misiuni pe teritoriul ţǎrii noastre, ori reuşitele militare şi diplomatice ale unor vestiţi generali, printre care Henri Berthelot, Maurice Sarrail, Franchet d’Espèrey, a inspirat atât creaţia anonimǎ, folcloricǎ, de rǎzboi, din ţara noastrǎ, la vremea respectivǎ, cât şi creaţia cultǎ, literarǎ sau documentarǎ (1), contemporanǎ, din Franţa. Dintre autorii francezi, doi dintre bunii noştri prieteni, Francis Berthelot d’Azay şi Joël Conte, ne-au încredinţat fragmente inedite din operele lor, pentru cititorii revistei „Cafeneaua literarǎ”, pe care le preiau pe blogul meu personal.

Dacǎ în paginile precedente am publicat episoade din romanul istoric „Vous me le rendrez à Bucarest!…” („Pǎstraţi-o pânǎ mǎ-ntorc!”) de Francis B. d’Azay, în care autorul evocǎ prezenţa legendarǎ a fratelui bunicului sǎu patern, generalul Henri Berthelot, în România, de data aceasta publicǎm proza liricǎ „1914-1918. De la Marna la Sevastopol, prin România”, semnatǎ de poetul Joël Conte, promotor literar, iniţiator al unor schimburi între Franţa şi România, preşedinte al asociaţiei „Rencontres Européennes Europésie”.

În textul de mai jos, poetul, atras în mod irezistibil de ţara noastrǎ, de mai bine de douǎ decenii, un apropiat al mai multor grupuri literare din Bistriţa, Brǎila, şi, iatǎ, acum, prin mijlocirea noastrǎ, din Piteşti, reconstituie, încurajat de noi, povestea bunicului sǎu, soldat pe fronturile din Franţa, Balcani şi Ucraina, ce a traversat, se pare, şi România.

Acest fragment încheie actuala serie de traduceri pentru rubrica, definitǎ oarecum post-festum, „Scriitori francezi contemporani despre România şi Primul Rǎzboi mondial”.

         Marilena Lică-Maşala

 

Când, bǎiet fiind, auzeam povestea bunicului meu spusǎ de tata, ochii, larg deschişi, îmi strǎluceau de bucurie!

            Mândru cǎlǎraş în regimentul Armatei franceze, oşteanul Conte (2) vǎzu ivindu-se, fǎrǎ doar şi poate, un front în depǎrtare… Pe malurile Marnei (3), în acel 1914, se aruncǎ în şa şi porni la galop, drept cǎtre nemţii vrǎjmaşi…

 

            Când bǎiet fiind auzeam povestea bunicului meu, spusǎ de tata, ochii, larg deschişi, îmi strǎluceau de bucurie!

            …Iatǎ-l în miez de noapte, bâjbâind în cǎutarea liniilor franceze şi gǎsind, printr-o minune, calea ştiutǎ. Cei rǎmaşi în viaţǎ, puţini la numǎr, în urma mǎcelului (4), furǎ trimişi în Creta şi în Salonic (5), soroc omenirii sǎ rânduiascǎ.

 

            Când, bǎiet fiind, auzeam povestea bunicului meu spusǎ de tata, ochii, larg deschişi, îmi strǎluceau de bucurie!

            Trei ani a stat prin tranşee, sub ordinele generalului Sarrail, în faţa soldaţilor ostili bulgari (6)! De malarie mureau în jur, atâtea şi-atâtea umbre umane, fǎr’osebire; frântǎ era oştirea…

 

            Când, bǎiet fiind, auzeam povestea bunicului meu spusǎ de tata, ochii, larg deschişi, îmi strǎluceau de bucurie!

            Odatǎ cu generalul Franchet D’Espèrey (7), sosi şi-acel septembrie 1918, slobozitor de aşteptarea cea lungǎ… Ofensiva, ce triumf (8)! Oşteanului Conte îi furǎ recunoscute faptele de arme… chipeşul infanterist, nǎzuind de-acum, întoarcerea în Patria Mumǎ, uitǎ chinurile toate, îndurate…

 

            Când, bǎiet fiind, auzeam povestea bunicului meu spusǎ de tata, ochii, larg deschişi, îmi strǎluceau de bucurie!

             Și dacǎ iad i-a fost frontul, cunoscut-a el oare în România, raiul (9)? Când viaţa dǎruie clipita, ce fericire primirea!

 

            Când, bǎiet fiind, auzeam povestea bunicului meu spusǎ de tata, ochii, larg deschişi, îmi strǎluceau de bucurie!

            Iar soarta purtǎ trupa din Ucraina în Crimeea, pentru o dureroasǎ bǎtǎlie împotriva unui biet popor, din Rusia… (10)

 

            Când, bǎiet fiind, auzeam povestea bunicului meu spusǎ de tata, ochii, larg deschişi, îmi strǎluceau de bucurie!

            Și, iatǎ-i, în sfârşit, la Sevastopol! Gata sǎ revinǎ în Marsilia, gata sǎ revadǎ Sf. Fecioarǎ, ocrotitoarea mǎrii şi marinarilor! (11) Mai erau în viaţǎ, în martie 1919, doar 27… din mia plecatǎ în 1915…

 

            Când, bǎiet fiind, auzeam povestea bunicului meu spusǎ de tata, ochii, larg deschişi, îmi strǎluceau de bucurie!

            Într-o bunǎ zi, soldatul Conte, dat dispǎrut, reapǎru în sat. Venise sǎ-şi îmbrǎţişeze iubita şi pǎrinţii, hotǎrât sǎ rǎmânǎ pe veci lângǎ verdele imaş din munţii strǎmoşeşti.

 

Joël Conte

Scris pe 7 septembrie 2014, în memoria bunicul patern.

Malaria, de care s-a îmbolnǎvit pe front, l-a rǎpus la 69 de ani, în 1963. 

 

Traducere, adaptare şi note de Marilena Licǎ-Maşala

Paris, 23 septembrie 2014

© Marilena Licǎ-Maşala

 

Note

(1). Citǎm, cu titlu informativ, volumul „La Roumanie dans la Grande guerre et l’éffondrement de l’armée russe”, ediţie criticǎ asupra rapoartelor generalului Berthelot, şeful misiunii militare franceze în România, 1916-1918, Paris, l’Harmattan, 2000, autori Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud şi Thierry Sarmant, cu o prefaţǎ semnatǎ de generalul André Bach. 

(2). Conte (< fr.): poveste; nume de familie.

(3). Marna: râu în Franţa, teatrul unor operaţiuni militare capitale în timpul Primului Rǎzboi Mondial.  

(4). Bǎtǎlia de pe Marna (5 – 12 septembrie 1914): Armata a V-a, sub conducerea generalului Franchet d’Espèrey, împreunǎ cu un corp expediţionar britanic, au oprit şi respins trupele germane, salvând Parisul. Victorie francezǎ decisivǎ, bǎtǎlia de la Marna a schimbat soarta rǎzboiului.

(5). Frontul de la Salonic a fost organizat de generalul Maurice Sarrail (1856 – 1929), din octombrie 1915; avansat, în ianuarie 1918, în funcţia de comandant şef al Armatelor Aliate din Orient, a trecut în rezervǎ în aprilie 1918.

(6). Armata bulgarǎ a luptat alǎturi de armata austro-germanǎ.

(7). Generalul Franchet D’Espèrey (1856-1942) a fost numit comandantul Armatelor Aliate pe Frontul din Balcani, în iunie 1918.

(8). Aluzie la ofensiva lansatǎ pe 15 septembrie, de generalul d’Espèrey, înspre Macedonia şi Serbia ; trupele franco-sârbe au surprins liniile bulgaro-germane în valea Vardarului, învingându-le pe 21 septembrie 1918, la Dobro-Polje. 

(9). Armata Orient a fost desfǎşuratǎ pe un front lung pe 1.200 de km, din Tracia pânǎ la graniţele din Nordul Serbiei, trecând prin România. Armistiţiul cu Germania a fost semnat pe 11 noiembrie 1918. 

(10). La sfârşitul campaniei, între 18 şi 25 decembrie, o parte din Armata Orientului a luptat la Odessa, împotriva trupelor bolşevice din Ucraina. Soldaţii francezi, printre care şi bunicul poetului, au fost lǎsaţi la vatrǎ în martie 1919.

(11). În original, Notre Dame.

 

Tags : , , , ,

Réagissez