RSS
 

Prietenul Marin Ifrim, iar mă întreabă… (1)

09 Juin

Marin Ifrim:

prietenul care nu mă uită, ci mă întreabă

Poet, publicist, memorialist, întemeietor de reviste literare, Marin Ifrim este genul de prieten care nu rezistă tentaţiei de-a iscodi oamenii epocii sale… Iată mai jos, al doilea nostru dialog, purtat prin corespondenţă.

Mi-a pus cinci întrebări concise şi la obiect? I-am răspuns pe îndelete, cu o schiţă de roman… Romanul vieţii mele, poate (surâs)…

Întâia întrebare…

Au Stand Bassin du Congo, Le Marché de la Poésie, le 9 juin 2016

La Standul « Bassin du Congo », Le Marché de la Poésie, Paris, 9 iunie 2016

 

Dragă Marilena, pentru cititorii buzoieni nu eşti o enigmă literară. Ai pus umărul la fondarea revistei Casei de Cultură a Sindicatelor, eşti în colegiul redacţional, eşti prezentă la Buzău, cu diferite ocazii care ţin de activitatea ta culturală foarte diversă. Să începem, te rog, acest dialog în „sistola” în care au început bătăile de inimă pentru târgul nostru. Eşti mulţumită de calitatea publicaţiei noastre, „Cartelul metaforelor”?

Se cuvine cred, să spun mai întâi „Bun găsit” atât buzoienilor cât şi ţie, Marin! Şi să-ţi mulţumesc, nu doar pentru prietenia ce ne leagă, cât mai ales pentru truda literară din care s-a născut această prietenie.

„Cartelul metaforelor” are o foarte frumoasă poveste… A crescut odată cu prietenia noastră. Am vrut să-ţi fiu alături pentru că-mi plac începuturile, îmi place să fiu alături de prieteni ori necunoscuţi, la urnirea unei idei. Şi-apoi, dacă îţi mai aminteşti, mi-ai povestit cu atâta patimă de acest ţel al tău, „Cartelul…”, atunci, la Buzău, încât nu puteam să stau de-o parte. M-ai invitat să cunosc oraşul în inima căruia stă atât de frumos clădit Palatul Comunal, dar şi să-mi închipui urmele trecerii atâtor iluştri paşi, Vasile Cârlova, Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu, Brâncuşi, Alexandru Marghiloman, Vasile Voiculescu, George Palade, Pamfil Şeicaru pentru a rosti doar câteva dintre vechile nume ce ne-au zidit istoria literară, muzicală, artistică, medicală, politică ori de presă românească, ce ne-au zidit continuu neamul, de fapt. Dar şi altele mai noi, cum Laurenţiu Ulici, George Beldescu ori George Banu, pe care l-am intervievat la Paris (interviu publicat în „Oglinda literară”, prin amabilitatea confratelui nostru Gheorghe Neagu, Focşani, 2008). Apoi am traversat Crângul, am visat la Codrii Vlăsiei, am mers pe jos până la Episcopie şi sus, în munte, la stăvilar, cu părintele celor trei iepuraşi năstruşnici ai epocii Internetului, dr. Valeriu Bistriceanu.

Lucrurile, fireşte, odată legate şi puse pe făgaşul lor, pot fi lăsate slobode, să-şi caute singure norocul. Nu e cazul „Cartelului” şi nici metaforelor care-l definesc, pentru simplul motiv că eşti un bun gospodar de revistă literară. Fiind mai de multicel în meseria aceasta, ce-ţi vine ca o brăţară de aur, ca să nu spun că este rostul vieţii tale, ai ştiut, vrut şi putut să-ţi alegi oamenii cu care să porneşti un lucru plăcut gândului şi inimii. Este un har care lipseşte multor români ce se vor „floarea”, „crema”, „elita” României.

Mă întrebi dacă sunt mulţumită… Iată o întrebare grea, în ciuda simplităţii aparente cu care ştii tu să întrebi, pentru a-ţi pune interlocutorul în încurcătură… Prin imitaţie, îţi voi răspunde cu simplitate, invocând o problemă viperină: bugetul, de două ori bugetul, bugetul la puterea „n” (Bugetn)… Revista aceasta a stat destul în gogoaşa ei de mătase. De-acum trebuie să iasă în lume, să-şi uite crisalida pentru a-şi toarce firul de mătase ori de mătrăgună… Pe placul multora sau nu, are nevoie de situl ei, de spaţiul ei virtual pentru a fi găsită de cititori acolo unde îi este locul: pe Internet. E păcat să se irosească atâta trudă şi informaţie! Tirajul pe hârtie ori trimiterea în format pdf, îi asigură o foarte modestă prezenţă locală, dar nu vizibilitate, nu audienţă, nu popularitate. Nu insist aici asupra altor nevoi organizatorice, despre care am mai discutat, bându-ne cafelele noastre matinale: colaboratorii revistelor, profesionişti ai scrisului, în general, trebuie să trăiască pentru şi din ceea ce scriu… Eşti unul dintre ei. Caritatea şi calitatea nu sunt surori gemene…

 

Cu Marin Ifrim la Piteşti, februarie 2015

Cu Marin Ifrim la Piteşti, februarie 2015

 

Paris, 8 iunie 2016

(va urma)

 

 

 

 

 

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Réagissez

 

 
  1. Victoria Fătu Nalaţiu

    11 juin 2016 à 20 h 35 min

    Un dialog palpitant între creatori. ..
    Cât de minunat , gingaş şi frumos, ţi s-a spus: « În fiecare dimineaţă ţi-aşi fi pus flori la geam »,Cătune culturale » etc.Marilena, mereu vei fi numai « aproape de reuşită », pentru că atunci când când atingi ţinta, altă provocare apare la orizont…
    Mult succes!

     
    • Marilena

      12 juin 2016 à 8 h 56 min

      (surâs)… E drept ce spui, Victoria draga! De fiecare data când stau de vorba cu Marin (Ifrim), Iarba si Cerul îmi vin la poarta…

       
    • Marilena

      12 juin 2016 à 8 h 58 min

      Si aici spui drept, înzestrata poet-artist, cu har! Nu victoria în sine conteaza, ci cautarea si destelenirea drumului catre ceea ce este merituos, trainic…

       
    • Marilena

      12 juin 2016 à 8 h 59 min

      P.S. Ieri-seara, i-am tradus lui Jean Paul (Abulker) maxima primita… A fost fericit ca un copil… Sa ia o duminica frumoasa ca tine,