Prietenul Marin Ifrim iar mă întreabă… (2)

A doua întrebare…

Cu Marin Ifrim la « Arges TV », Pitesti, 19 februarie 2015

– Apoi, la scurt timp, împreună cu domnul profesor Stelian Grigore, dar şi cu tine, am înfiinţat „Caietele de la Ţinteşti”. Aş zice că eşti „legată” cumva de Buzău. O fi vreo genă culturală, sau ceva care ţine de destinul eminamente cultural?

– „Caietele de la Ţinteşti”, a doua zidire… Înainte a fost întâlnirea de-o clipă (distanţa, bat-o vina!) cu modestia şi condeiul Profesorului Stelian Grigore… Iar mai apoi, întâlnirea virtuală cu cerneala sculptată a ziaristului Nistor Tănăsescu, care, între două brazde în câmp, este o prezenţă foarte vizibilă pe Facebook, „brăzdând” în memoria Internetului nume şi fapte din istoria literară buzoiană.

Am aflat Buzăul întâia oară, altfel decât din cărţile de geografie şi istorie ale anilor şcolari (mi-a plăcut mult să merg la şcoală…), graţie mamei mele, care mi-a oferit o vacanţă la Vulcanii noroioşi, prin 1986… Mai târziu, după un deceniu (1996/ 1997) m-a rugat să o înlocuiesc la o masă rotundă organizată de o asociaţie din Bucureşti cu şi pentru primăriţe, la Poiana Pinului.

Apoi, a fost întâlnirea cu tine, petrecută în urmă cu trei ani, telefonic, graţie unei alte femei din administraţia politică a Franţei, de data aceasta, Denise Ndzankou. De origine congoleză, impresionată de dragostea mea neprecupeţită pentru Africa Neagră şi popoarele ei, dar mai ales de rezultatele traducerilor mele din poezia congoleză⁽¹⁾, m-a recomandat organizatorilor standului fracofon GADIF (Grupul Ambasadelor şi Institutelor Francofone din România), care m-au invitat cu antologii şi poeţi la Târgul Internaţional Gaudeamus din Bucureşti, noiembrie 2013. A urmat împrietenirea noastră, atât de firesc… Este, de altfel, una dintre cele mai „tinere” prietenii ale mele cu un confrate din ţară, iar această întâmplare a făptuit deja câteva lucrări literare. Le vom aminti mai jos.

Tu atribui întâmplării găsirii spirituale, rol de genă culturală… Poate. Dar, dincolo de faptul că suntem amândoi pe lume din 1955, purtând pe umeri mai mult de o jumătate de secol din istoria patriei şi omenirii, şi ce istorie!, s-a întâmplat că în găsirea noastră nu am fost „o femeie şi un bărbat”, ca în „Gară pentru doi” ori „Doi pe-un balansoar”, ci doi oameni mari, de dialog, de acţiune, de cuvânt, serioşi, pentru care doar sensul literar-cultural al unei întâlniri mai are rost, şi unul covârşitor, fără îndoială. Eşti unul dintre bărbaţii de litere care nu se teme să răspundă unui proiect propus de o scriitoare de care nu a auzit, poate, în viaţa lui, şi care nu se sfieşte să-şi reprime pornirea ancestrală de a se reduce singur la monocondiţia lui masculină procreativă, pe de o parte. La rândul meu, pe de altă parte, mi-am asumat în Franţa, de opt ani, această misiune de a mă adresa mai întâi poeţilor români şi francofoni, bărbaţi ori femei, dar care au un „ceva” în comun: nu vor avea curând şansa de a fi traduşi în alt areal cultural prin programele guvernamentale ale ţărilor lor, deşi toţi ne slăvim patriile în scrierile noastre, deşi suntem îndrăgostiţi până în măduva oaselor de ţările noastre şi de fiinţa umană în general. Şi dacă… nu ne vom da silinţa, singuri, să ieşim din uliţele noastre, să ne prindem în hora mare a literaturii universale, să ne spunem durerile, bucuriile, ideile, nu are cine să o facă pentru noi, ori în locul nostru. Faptul că am cunoscut, intervievat şi tradus în româneşte şi genii ale literaturii universale contemporane – Nadine Lefebure, Jean Métellus, Abdellatif Laâbi, Nimrod, pentru a da doar câteva nume – a fost din pură întâmplare, nu rodul căutărilor mele.

Trebuie să fi fost un „ce” la mijloc, cernut de hazard, fireşte, în acel telefon pe care ţi l-am dat în septembrie 2013. Acest „ce” nu-l ştim încă, dar a căpătat, între timp, propriul său chip literar, ce poartă câteva nume: „Cartelul…”, „Caietele…”, „Invitaţie la vals literar”, Iepuraşii lui Valeriu Bistriceanu în franceză, vizite literare la Piteşti, la Buzău. Să vrea Domnul să putem adăuga printre spinii româneşti ai lucrului nostru şi câţiva lauri parizieni.      

Cu Marin Ifrim la Piteşti, februarie 2015

(va urma)

Paris, 8 iunie 2016

Note:

(1). Antologiile „Du Congo au Danube. De la Dunăre la Congo”, două ediţii bilingve, în franceză şi română, cu 40 de poeţi congolezi şi români, un parteneriat între colecţia ARC a editurii Dagan, Paris, şi revista Poezia din Iaşi, reprezentată de Marius Chelaru (n. MLM).