RSS
 

Poveşti cu tâlc…

14 Juin

Pârjolirea pământului…

 

A l'anniversaire de la poète Lydie Mbossa, le samedi 26 mars 2016

A fost odată ca niciodată… Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti…

A fost odată un împărat ce stăpânea marele cnezat al Sciţilor Răsăriteni, întins de-o parte şi de alta a marelui fluviu Rha.

Şi avea Măritul Cneaz Monomahul buni slujbaşi, care mai de care mai vrednic decât celălalt… Şi slăvitul cnezat al Sciţilor crescu şi înflori sub împăratul nostru, în numai două decenii, cum altele în milenii…

Într-o zi, Măritul Cneaz se simţea tare trist şi tare neputincios… Şi-a chemat la sine, la tainic sfat, în cetatea Kremlinului, pe dregătorul cel mare, înţeleptul Mitea Nahşikian-Bagratian, udarmean venit taman din întinsul oblast Adanal…

– Să nimicim Ţara vecină latină, Mitea! Ne stă în cale de milenii, îi zise Cneazul, de cum acesta intră în cortul său, ţesut cu cel mai fin fir de mătase, primit în dar de la Marele Împărat al Chinei celei Întinse.

– S-o facem una cu pământul, Mărite Volodea Cuib Mare, dacă aceasta ţi-e voia! Cu ce să-ncepem?

– Păi, Mitea, gândesc să-ncepem cu fabricile. Uite, de pildă, aceea de tractoare, din Brașov.

– Stă ferecată, Luminăţia ta, cu lacăte grele! Şi aceasta și toate celelalte ca dânsa.

– Atunci, alte obiective fără de care să ajungă muritori de foame… Păi, să zicem Institutul de cercetări Cantacuzino. Aud că au vaccinuri multe, renumite… Or, mă întristează mult să-i ştiu mai vrednici decât noi. Ce zici, fiu demn al tătânelui tău, Anatol Afanasievici?

– Închis stă de zece ani, Prea Mărite Părinte!

– Spitalul de arși! Le-ar trebui în caz de război…

– E la pământ deja, Luminăţia ta, ce să mai pierdem şi noi vremea…

– Timișoara! Cetatea lor contemporană sacră! Să le distrugem Spitalul de copii!

– Tocmai ce-a fost dat bulibașei Vișinel Cârpaciuv.

– Piramida Marelui Faraon Ceauş! Să le dărâmăm Marea Piramidă, cu marii dregători cu tot! Să-i înghită pământul, să-i strivim sub pietrele prăbuşite!

– Ar fi prea mare bucuria poporului creştin latin, să-i scapăm noi de-aşa năpastă, Prea Mărite Stăpân!

– Să le nimicim cetăţile Primăverii, Rahovei, Ferentarii!

– Luminăţia ta, în prima cetate şed mai-marii țeparilor, marii dregători ce-au scăpat furiei Prinţului Vlad; în Rahovei şi Ferentari, şed hoții de buzunare. De ce să-i nimicim noi? Să-i lăsăm în plata Domnului!

– Rafinăriile de petrol!

– Luminăţia ta, ce rost are? Le-am cumpărat noi, pe toate! Sunt ale noastre, sub stema Rosneft.

– Mitea, tu ții cu noi ori cu latinii? Vrei să-i nimicim sau nu?

– Mărite Stăpân, cu tine ţin! Să-i nimicim, dară! Să-i facem de ocară!

– Să le nimicim marile drumuri asfaltate, Mitea!

 – Acelea-s drumuri, Mărite? După ce că n-au decât două, o iau la vale şi-acelea, la prima ploaie…

– Nu știu, Mitea! Atunci, pădurile. Codrii Vlăsiei! Să ardă precum o şiră de paie!

– Le-au tăiat singuri, Mărite! Şesuri şi coline au rămas golaşe… Te doare sufletul să vezi aşa dezastru..

– Moldova, Mitea! Să nimicim Moldova! Să dispară numele lui Ştefan cel Mare! Mult umbrit-a acesta calea strămoşilor noştri!

– Ce rost ar avea, Mărite! Taman ce le-a dat Domnul pedeapsă… Au avut niște alunecări de pământ, de n-a mai rămas piatră pe piatră…

– Vasluii!!! Cetatea Vaslui!! Să-i învăţăm minte!

– Sunt toți la muncă, în Ţara Romană, Părinte! Au mai rămas „la vatră” doar stingătorii de focuri, starostele cel mare și sobarul Cetăţii…

– Mitea, trebuie să le nimicim ceva! Găseşte ceva!

– Luminăţia ta, n-am ce! De trei decenii practică „pârjolirea” pământului, cum străbunii lor, în calea tătarilor… Nu ştii cât sunt de isteţi? Sunt ghicitori în stele, Mărite! Mă tem că ne-au luat-o înainte şi-n astă privinţă!

 

Paris, 14 iunie 2016

 

Tags : , , , , , , , , ,

Réagissez