RSS
 

Poveşti cu tâlc… Azi, « Conacul din Valea Podeţului »…

03 Avr

Conacul din Valea Podeţului Invizibil…

 

A fost odată ca niciodată… Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti… A fost odată un fecior din landul Saxa ce trebuia să slujească în despotatul aliat cu cel al tătânelui său, cam departe, dar aflat în plină înflorire a epocii sale de aur… Şi, pentru a fi pe placul tătânelui său, părăsi feciorul saxon cu mare tristeţe cetatea Dresda şi alese pentru desăvârşirea sa omenească templul „Zidărit, Uliţi şi Podeţe” din cetatea Bucur a despotatului de aur… Ei, drăguliţă Doamne, şi acolo legă frăţie de sânge cu un ucenic băştinaş, fireşte…

Silver wood, par Diana Adriana, Sulina, 2011

Silver wood, by Diana Adriana, Sulina, 2011

Şi când a fost la terminarea uceniciei, a trebuit să se întoarcă în despotatul său natal, ce cădea dincoace de Zidul cetăţii Berlinului…

Într-o zi, îşi invită fratele daco-roman-got la el acasă, în Saxaland, pentru a sărbători întâiul deceniu de la terminarea uceniciei…

Şi ce mirat fu feciorul fost ucenic, venit din mioriticul plai dac, când văzu o casă mare, chipeşă, cu Mercedes în ogradă… Şi-l întrebă pe saxon cum a reuşit să prindă cheag, în aşa de puţin timp…

– Vezi tu, frate, puntişoara aceea de colo, cu capetele dantelate în lut, ca din poveşti?, zise saxonul.

– Da, o văd.

– Ei bine, fidel învăţăturii dobândite pe lângă marii maeştri zidari daco-romano-goţi, din zece căruţe de clincher, două le-am luat eu…

După alţi zece ani, daco-romanul-got, prosper om de afaceri de-acum, în despotatul post-decembrist,  îl rugă pe saxonul din fostul despotat aliat să-i întoarcă vizita… Şi rămase bouche bée herr ex-ucenicul când văzu un conăcel cu vreo 20 de odăi à la „Sagrada Família”, un Rolls-Royce în ogradă, două Ferrari în garajul subteran, un pârâiaş cu peştişori roşii în grădină, înconjurat de lalele negre, gladiole şi dalbe crizanteme, copaci exotici, păsărele de toate neamurile şi multe alte nenumărate nestemate… Curios, îşi întreabă fratele daco-roman-got cu ce „Sesam, deschide-te”, din o mie şi una de nopţi arabe, a meşterit întregul domeniu…

Nerăbdător de a-i împărtăşi fratelui de sânge din juneţe misterul, daco-romanul-got îi spuse:

– Vezi  tu, fratele meu saxon, podeţul acela măreţ, aruncat trainic peste valea aceea adâncă de colo, din tainicele falduri ale fiicei regelui Tyrului, măritul Agenor? Prinţesa Europa, după care tânjeam atât de mult în juneţea noastră… Îţi mai aduci aminte?

– Care podeţ, frate?

Paris, 3 aprilie 2016

 

Tags : , ,

Réagissez

 

 
  1. Dr. Adrian Lica

    4 avril 2016 à 12 h 29 min

    Am citit fabula. Este frumoasa. Imi place. Felicitari.

     
    • Marilena

      4 avril 2016 à 12 h 36 min

      Multumiri, Adi! Multe urari de bine fetelor tale… Si garzi usoare…
      Cu drag,

       
  2. Marin Ifrim

    4 avril 2016 à 12 h 34 min

    Interesant. Parabolă…cu schepsis! Felicitări.

     
    • Marilena

      4 avril 2016 à 12 h 37 min

      O simpla adaptare a unui banc, Marin draga…

      Aici e vara…

      Cu bine,
      Marilena

       
      • Marin Ifrim

        4 avril 2016 à 12 h 38 min

        Am înțeles. Adaptare, dar scrisă elegant.

        Și aici e cald. Dar vremea se schimbă, alternează răcoarea cu căldura. Uneori bate și vântul…

        Cu bine, Marin