RSS
 

POEZIA, revistă de cultura poetică, nr. 1 (75)/ Primăvara 2016, Iaşi

16 Avr

Poezie şi lacrimi

Poezia PRIMAVARA 2016

 

În condiţii grafice elegante şi cu un cuprins pe măsură, a apărut la Iaşi numărul 1 (75) de primăvară al revistei POEZIA. Tema acestui primăvăratec număr este : „Poezie şi lacrimi”.

O parte dintre cititorii şi prietenii mei, ştiu că ţin aprinsă torţa traducerilor în româneşte a poeţilor de limba franceză, cu o ardoare aproape „trimestrială”…

Celor care-mi răsfoiesc blogul, le prezint acum fragmente din poezia a doi autori francophoni:

Lydie Mbossa (Franţa, Congo-Brazzaville), membră fondatoare, printre altele, a tinerei asociaţii culturale pariziene LAM de FRANCE (Les Arts Mètis de France), un joc de cuvinte, în traducere liberă însemnând: Sufletul Franţei – Arte Inteligente din Franţa, pagina 135;

– Boubé Hama (Niger), Delegatul asociaţiei pariziene REE (Rencontres Européennes EuroPoésie), pentru filiala Niger, la pagina 138.

M-am bucurat să găsesc la pagina 122, poeme ale bunei prietene Victoria Fătu-Nalaţiu, membră a filialei Bistriţa a REE – EuroPoésie. Salutăm această prezenţă onorabilă, precum şi recunoaşterea indirectă, pe această cale, a meritelor internaţionale ale talentatei pictoriţe.  

Lydie Myriam Mbossa

(1966, Brazzaville, Congo)

Născută în Brazaville, Lydie Mbossa şi-a desăvârşit studiile în Franţa. Mamă a patru copii, a aştenut poeme pe hârtie timp de mai bine de 20 ani, cadou pentru aniversările prietenilor… Întâlnirea fericită cu cineastul Dom Pedro de Angola a dat alt sens talentului său; prieten comun, acesta a sfătuit-o să-mi ceară părerea. Traducerea poemelor de mai jos este o primă intenţie de încurajare şi promovare a temelor liricii prietenei noastre congoleze, dominantă desprinzându-se dorinţa de restabilire a armoniei pierdute pe continentul natal.     

 

Avec Lydie Mbossa à l'Ambassade de Roumanie, Paris, le 20 février 2016

Avec Lydie Mbossa à l’Ambassade de Roumanie, Paris, le 20 février 2016

Eu, Fată din adâncul Africii mele, Ngala-Obondo

 

În sunet de tam-tam şi pântec gol, mă legăn în ochii tăi.

Ploaia nu mai are mistere pentru africana ce sunt…

Îmi voi mai vedea, oare, Bunica, aprinzând focul?

Din înaltul zgârie-norilor, îmi înclin fruntea pentru a fi

Toate aceste amintiri ce-mi alină mâhnirea.

Cocoşul[1], străjuind pe turlă, nepăsător chemării mele,

Tremură în bătaia vântului cald, rece, călduţ, inert.

Să uităm cine suntem, părând că suntem!

Stinşi de tristeţe, mai bine,

Decât cuprinşi de robia cerinţelor unei palide lumi.

Africa mea, lumina ta străluce în inima şi-n sângele meu! 

Şi dacă îmi va fi dat să mă abat de la rostul meu,

Fie ca Domnul să mă cheme, pentru a-L sluji şi venera…

Fată plecată din adâncul Africii mele, cu faţa însemnată,

Cu sânii goi şi sexul excizat, mă simt dorită, preţuită…

De ce trebuie să plâng oare, pentru a mă salva?

Ah, soare vrăjmaş! Ce poate fi mai plăcut decât bucuria de a-ţi simţi arşiţa? 

Încălzeşte-mi pe viaţă inima, să nu te uit nicicând…

 

 

Imn Iubirii

 

Sunt fericită,

Sunt bucuroasă că sunt,

Bănuiala mi-a fost smulsă de blânda-ţi lacrimă,

Privirile haine nu mi-au stins încrederea în om…

Şi ce ne-ar putea mâna mai departe,

De nu speranţa de-o zi mai bună?

Din tine îmi iau seva trăirii, în tine îmi aflu binele…

Ghimpele din rădăcini mi se-ncovoaie sub puterea  noului veac.

C-o mână sap pământul pentru a-l întâmpina,

Cu cealaltă gravez hieroglife în marmură,

Stavilă uitării…

Slavă mamei ce va şti să nască fără de păcat!

Slavă tatălui ce-şi va ascuţi lancea pentru izbândă!

Slavă neamurilor ce ştiu asculta tăcerea străbună!

 

 

Amintiri din copilărie…

 

Joacă-te, scump odor, de drag de vise şi de-ai tăi!

Cântă mamă bună, să nu mă înstrăinez de tine!

Ce vrem pe Terra dacă nu bucurii pentru cei dragi?

Putem îndura, oare, precum Domnul, durerile terestre?

Trăirile mele, ce seamănă alor tale, caută

De ce-ul acestui cotidian banal nestăvilit…

Mâine e o altă zi şi azi revine mereu,

Mâhnit de soarta nefericită a semenilor noştri, 

Încrezător în viitorul pruncilor noştri.

Africa, dragostea mea, te port în piele şi în sânge!

Cântă-mi aria sărbătorii ce ne adună în jurul focului!

Alungă-mi din gânduri acest nou univers nepăsător!

Redă-mi culorile şi poartă-mi paşii…

Pentru tine, voi şti să nu-mi uit trecutul,

Căldura ta izvor mi-e de fericire şi de bine…

De ce ne-ai lăsat să mergem către altă stea?

Nu mai aveam nimic oare, altceva de sacrificat,

Decât propriile noastre vieţi?

De ce ne mustri? Ce nu ne ierţi? Sărăcia ta?

Fraternitatea ta? Tradiţia ta?

Opreşte masacrul şi întinde-ne iară braţele tale!

O, Stăpâne ceresc, fă ca Africa să redevină

Leagăn de speranţe!

 

 

Maud, copila mea

 

Îmi iau pruncul în braţe,

Îi ascult inimioara fremătândă

Şi spun: Doamne, îţi mulţumesc!

 

Uitând plânsetele toate,

Trezirea mi-e bucurie,

Atât de dor mi-era de a o dezmierda…

 

Cu ochişorii-nchişi, pare că visează

La lumea noastră cea fericită!

 

Oglindă îţi voi fi,

Clepsidră măsurând adevărul…

Când vei fi disperată,

Îţi voi face din durere curcubeu,

Ca tu să nu fii niciodată tristă.

 

Tu, Maud, copilă,

Şi voi, prunci ai Terrei…

 

 

Unei prietene, unei surori

 

Dacă mi se va spune într-o zi, să renasc

Pentru o viaţă mai bună, voi zice:

„Cuvântul nu-i nimic, cât mantia-i este golaşă”…

Totuşi nu voi avea decât o singură dorinţă:

Să aflu floarea al cărei parfum să mă-mbete veşnic,

Să aflu suflul ce ştie să-mi aline durerile,

Să aflu soarele ce-şi îndeamnă razele să nu mă sugrume,

Să aflu cântul ce-mi alungă mâhnirea, 

Să-mi aflu sora geamănă pe care nu am avut-o nicicând.

Şi toate aceste cuvinte vă vor dezvălui sora ce vă sunt…

 

 

Inimă beată de speranţă

 

Când veni-va ziua aceea, liberă vreau să fiu.

Când suna-va victoria, sprijin nu-mi vreau doar lacrima.

Lung e drumul către soartă,

Iar zarea, umbrită de piedici contrare,

Nu lasă luptei decât prea puţină mlădiere.

Zi de zi, pasul se vrea tânjind după lumină,

Noapte de noapte, în penumbră, ruga curge şuvoi.

Viaţa nu-mi aparţine, şi această părere mă face nevăzută,

Îmi inundă fiinţa cât mă confund una cu cauza…

Să-nceteze mârşăvia! Să moară utopia!

Cu ochii înspre cer, respiraţia îmi atinge zenitul, suspinând prelung…

Să-nvingă, fără vărsare de sânge, pentru un singur preţ, Libertatea mea.

 

 

Boubé Hama

(1980, Arlit, Niger)

Scriitor, ziarist, promotor cultural al asociaţiei Niamey Comedy Club. Născut la Arlit, în regiunea Agadez, şi-a desăvârşit studiile universitare în capitala Nimey, unde s-a stabilit. Este căsătorit, are un fiu şi este, printre altele, preşedintele Asociaţiei „Poezie şi Proză” din Niger, precum şi membru-delegat în Niger al Asociaţiei „Întâlniri Europene Europoezie” din Franţa.

 

Avec Hama Boubé à la Librairie Congo, Paris, le 9 décembre 2015

Avec Hama Boubé à la Librairie Congo, Paris, le 9 décembre 2015

Tăcere

 

Vai, tu!

Abia de mai preumbli…

De ură, inimile ni-s sătule,

Mi-e dor să-ţi simt mirosul.

 

Vai, tu!

Mâhniţi suntem fără de tine,

Vino, vino cu întreaga-ţi fiinţă,

Năpraznic dorul ne cuprinde.

 

Vai, tu!

Da, tu!

Porumbel voiajor, sol de pace,

Vino-n grabă…

 

Vai, tu,

Pace! Fără tine,

Nu voi şti cum de voi mai vorbi

De tine!

 

Pace,

Fie ca pacea să fie cu tine,

Ca să trăim în pace!

 

Tăcere, ce lung ţi-e drumul!

 

Vai, tu, pace!

Fă ca pace-n satul meu să fie,

Şi-n ţinutul meu, şi pe ogoru-mi.

 

Da, pacea…

 

 

Vis

 

Foamete în Levant,

Război la Apus,

Atentate la Miază-noapte,

Vânare de Vrăjitori la Miază-zi…

 

În numele tuturor religiilor,

Încetaţi! Să încetăm dar,

Ca Pacea să domnească iar!

 

 

Unui negru civilizat

 

„Civilizat”,

Ce straniu îmi pare cuvântul…

Tu, întruchipare a neputinţei,

Nu eşti ca părintele tău

Ce s-a apărat mereu…

 

Mi-e inima împovărată

Căci nu eşti demn…

 

Cât rău împrumuţi de la alţii!

Părintele tău n-a fost ca tine…

Fără să mai ştii cine eşti, stai ruşinat…

 

Încetaţi să vă mai trădaţi oamenii,

Oh, voi, guvernatori, vai, ai Africii!

 

În româneşte de Marilena Lică-Maşala

Paris, 11 decembrie 2015

 

[1] Cocoşul (le coq) este simbolul Franţei libere (n.t.).

 

 

 

Tags : , , , , , , , , , , , ,

Réagissez

 

 
  1. Boubé HAMA

    18 avril 2016 à 9 h 09 min

    Je suis fier de toi , chére Marilena.

    Merci pour ce formidable travail.
    Bonne chance à tous les auteurs !

     
  2. Marilena

    18 avril 2016 à 22 h 04 min

    Merci, cher Hama ! Moi-même je suis très fière de vous tous, les auteurs traduits ou en cours d’être traduits, voir découverts…

    De même à toi, toi qui tiens allumée la flamme de l’amitié poétique…