Patruzeci de dimineţi

in memoriam

Athanase Vantchev de Thracy

(1940 – 2020)

Argument

Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi.

Dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.

*

M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă.

Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.

Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.

Marilena

————————-

A şasea dimineaţă.

19. BUNĂ SEARA, PRIETENĂ, BUNĂ SEARA

„Căci nimic nu este de pierdut care să nu fie regăsit, pentru cine îl caută.”

Edmund Spenser

Bună seara, prietenă, bună seara,
Bună seara, floarea mea de câmp,
Sărut văzduhul ce-ţi poartă numele
Din floare-n floare,
Din rămură-n rămură,
Din gură-n gură.

Mare este noaptea, prietenă,
Neagră și plină de zvonuri.
Umbrele, ciobăniţe desculțe,
Păzesc turmele de nori.

 

Cu braţele încărcate de amintiri
Și dalii,
Îmi ating valurile minţii
Ce se-ndoaie sub povara albastră a amintirilor.

 

Ah, timpul se rostogoleşte
Cum merele roșii
Sub meri, toamna!

 

Ah, viața, această pădure de semne,
Puternică, aspră, deasă, sălbatică!

 

O, proră a bărcilor ceasurilor
Ce-nfruntă furtunile și sarea

Înaintând în varul dimineții
Şi-n cerul ciulin al serii.

 

Branhiile oceanelor, prietenă,
Plasele truditoare de pura lumină,
Ritmul vrăjitor al vâslelor pescarilor!

 

Cântânde aspre mâini
De truditori
Și toată splendoarea mării
În glasu-ţi!

 

Tu, visând un tărâm unde neliniştea
Să fie-un câmp nesfârşit de albe violete

Cu-mbătător parfum!

 

Bună seara, prietenă, bună seara!

 

 

Paris, 31 ianuarie 2019

 

 

 

Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019

©Athanase Vantchev de Thracy

 

Nota traducătoarei:

Numărul (19) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.

Legenda fotografiei: Trandafiri în toamnă.

Credit fotografic: Marilena Lică-Mașala.