Patruzeci de dimineţi
in memoriam
Athanase Vantchev de Thracy
(1940 – 2020)
Argument
Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. M-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi (14 octombrie), m-am gândit mult la felul lui şăgalnic, luminos, nobil de a fi. Dincolo de cele ce se văd însă, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.
*
M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată întrebarea. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama c& numărul 40 are o semnficaţie pentru noi, pentru creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu, unde o femeie devotată mortului împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi. Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.
Să-i fie țărâna uşoară!
Marilena
———
A treia dimineaţă.
11. ZILE ANCORATE DE BUCURIE
„Locul unde pârâul bolboroseşte poveşti din vechime…”
Jeong Ji-Yong
Lângă ceaşca de guayusa,
O femeie ascultă cântul gâzelor
Şi colloquium răsunător al clipelor.
Captiv asprei singurătăţi,
Gându-i, limpede lunecare de apă,
Cată să pătrundă
Înaltul sacadat din taina
Nesfârşitei zi de iulie.
Deodată,
În tumultul chemării
Unei mari iubiri de demult,
Se ridică, se răsuci către levant
Şi-ncepu să cânte.
O, dulce muzică a inimii,
O, ce mister
Animă sufletele!
Îngere, ceea ce gândul uită,
Trupul, cuprins de mila divină,
Îşi va aminti mereu!
*
Un flăcău,
Pustnic în adierea vântului,
Priveşte vara ce trece.
Paris, 6 februarie 2019
Din volumul « Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine », Paris 2019
©Athanase Vantchev de Thracy
Nota traducătorului: cifra (11) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.
Legenda fotografiei: Cu Athanase Vantchev de Thracy şi Marc Galan la Ambasada Kazakhstan, 2019.
Credit fotografic: Rosica Djagarov.