RSS
 

Osman Bozkurt: Poezia este graiul mişcării, nu al încremenirii (interviu)

26 Juil
Osman Bozkurt, Emil Lungeanu şi Marian Ilie

Poetul Osman Bozkurt, criticul literar Emil Lungeanu şi poetul Marian Ilie, mai 2018

Interviu

cu

Osman Bozkurt

poet, eseist, prozator, publicist

Poezia este graiul mişcării, nu al încremenirii

Preambul

Osman Bozkurt, invitat de onoare al editurii şi grupului literar Betta, a fost vedeta standului organizat de editura respectivă la salonul de carte Bookfest, Bucureşti, ediţia mai 2018. Călătoria sa literară în România a avut ca scop lansarea, în prezenţa sa, a unui florilegiu din volumele sale, poemele fiind alese şi traduse în româneşte de Nermin Yusuf şi Nevzat Yusuf Sarıgöl, sub titlul Düşlerin esintisi/ Şoapta viselor.

Osman Bozkurt poartă pe umeri o bogată activitate literară, dar şi de emancipare socială. Poet, eseist, prozator, publicist, invitatul nostru este de o modestie duioasă, în ciuda faptului că este unul dintre militanţii încarceraţi în temniţele Turciei anilor ’80. Ideile sale nu erau şi nu vor fi niciodată subversive statului turc. Nici o mişcare progresistă, al cărei scop nu poate fi decât bunăstarea tuturor, de altfel, fie ea de stânga ori de dreapta, nu poate fi subversivă vreunui stat. Doar că – aşa cum s-a întâmplat cu mulţi dintre intelectualii şi creatorii omenirii secolului trecut, dintre care deceniile 7 şi 8 sunt contemporanele adolescenţei şi tinereţii noastre, dar se mai întâmplă încă – acolo unde puterea tinde către autoritarism, gânditorii, intelectualii, scriitorii, ziariştii, artiştii, devin oile negre ale nedemnilor despoţi.

Lui Osman Bozkurt nu-i place să vorbească despre sine. Despre anii ’80, nicidecum. Nu politizăm aceste rânduri, cum a fost tentat să creadă, ci le scriem pentru simplul motiv că mai avem prieteni ce-au plătit cu libertatea, alţii cu viaţa, pe alte meridiane ale lumii, pentru idealurile tinereţii noastre. Victor Jara, Pedro Vianna, Kazem Shahryari, Amer Toussi, Jean Méttelus, Gérald Bloncourt, Abdellatif Laâbi, Amirul Arham… Iată doar câteva dintre numele asupra scrierilor cărora ne-am aplecat cu pioşenie. Nu ne putem gândi fără admiraţie neţărmurită la toţi aceşti temerari eroi ai tinereţii noastre, în inimile cărora, de pe ţărmurile Americii Latine, trecând prin Balcani, până la îndepărtatul Orient Mijlociu ori ţărmurile Indo-Asiatice, au încolţit noi lauri pentru binele celor neputincioşi, întocmai laurilor năzuiţi de orice om de bună credinţă. Represiunile, torturile, asasinatele au fost de-o sălbăticie inexplicabilă, impardonabilă, atribuită de unii „războiului rece” între URSS şi SUA… Omerirea se afla, totuşi, în a doua jumătate a veacului XX al erei noastre, şi nu înainte de Iisus!…

Întâlnirea cu Osman Bozkurt, cu poemele sale, cu muzica patriei sale, precum şi dialogurile purtate cu domnia-sa ne-au inspirat interviul de mai jos. Îi mulţumim pentru tinereţea gândului şi nobleţea faptelor!

Mulţumesc, deasemenea, poetului Marian Ilie, pentru bunăvoinţa de a fi primit să ne tălmăcească răspunsurile.

Poemul Bükreş’e Sitem l-am scris în tren [Istanbul – Bucureşti]

Marilena Lică-Maşala: Domnule Osman Bozkurt, ştiut fiind că numele domniei voastre este cunoscut confreriei literare româneşti, devenind nu demult accesibil chiar şi Cititorului de poezie, se cuvine să vă urez, înainte de toate, „Bun venit în literatura română, iubit Confrate”!

Nerăbdătoare, ca orice ziarist, să-mi descopăr confratele binecuvântat de misterioasele adieri orientale ale Bosforului, permiteţi-mi să încep cu o întrebare, iertată să-mi fie nuanţa oarecum narcisistă: Când aţi vizitat prima oară ţara mea? Cu ce prilej?

Osman Bozkurt: Am venit pentru prima dată în România pe 2 mai 2004, fiind invitat la festivalul de poezie organizat în memoria lui Lucian Blaga. (1) Nu voi uita niciodată ziua aceea, fiindcă am plecat cu trenul din Istanbul chiar în ziua de 1 Mai. Era Ziua Oamenilor Muncii (2), sindicatelor nu primiseră aprobarea pentru defileu, cum se întâmpla în fiece an, şi era de aşteptat ca poliţia să acţioneze iarăşi cu brutalitate împotriva muncitorilor. Am hotărât să plec la drum după încheierea marşului. Am ales varianta deplasării cu trenul, la vagonul de dormit, astfel că a doua zi am şi ajuns la Bucureşti.

Primii scriitori români pe care i-am cunoscut au fost Nevzat Yusuf Sarıgöl (3) şi Melike Roman (4). I-am întâlnit la simpozionul „Halkların Yakınlaşma Yolları” (Căile de apropiere între popoare) organizat de Sindicatul Scriitorilor din Turcia (5), pe 1 septembrie 2001, în contextul războiului din fosta Iugoslavie. Pe atunci eram membru în Consiliul de Administraţie al acestui sindicat şi secretar financiar. Iar, dacă-mi amintesc bine, pe Doina Cetea şi Valentin Taşcu i-am cunoscut în toamna lui 2002.

La puţin timp, cum spuneam, am primit această invitaţie la Cluj-Napoca. A fost prima mea venire. La Bucureşti m-a întâmpinat Nevzat Yusuf.

Poemul Bükreş’e Sitem (6) l-am scris în tren.

(va urma)

Note:

(1) Este vorba despre Festivalul Internaţional Lucian Blaga, fondat în 1990 la Cluj. Poetul Osman Bozkurt a fost invitatul celei de-a 14-a ediţii.

(2) Ziua Oamenilor Muncii, fondată în 1889 de Congresul Internaţionalei Socialiste în memoria victimelor grevei generale din Chicago, şi sărbătorită pe 1 Mai, a devenit o sărbătoare internațională a muncii în numeroase ţări. Sunt totuşi state în care 1 Mai nu este o sărbătoare oficială, printre care SUA. Istoricul zilei de 1 Mai în Turcia este destul de zbuciumat. Dacă a putut fi sărbătorit întâia oară sub Imperiul Otoman, în 1905, mai târziu, în perioada republicană, 1 Mai şi Piaţa Taksim au devenit simbolurile confruntărilor uneori sângeroase (1977) între manifestanţi şi autorităţi. „1 Mayıs Marşı” (Imnul lui Întâi Mai) a fost scris şi compus Sarper Özsan în 1974.

(3) Nevzat Yusuf Sarıgöl: poet, traducător, etnograf, profesor universitar român de origine turco-tătară. Împreună cu Nermin Nevzat a tradus un florilegiu din poezia lui Osman Bozkurt (v. Nota 6).

(4) Erem Melike Roman: scriitoare, crainică a emisiunii în limba turcă a Radiodifuziunii Române (1957-1986), publicistă, traducătoare bilingv turcă-română, născută Esen, la Adana, Turcia. Bursieră la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filosofie, s-a stabilit în România. Din 2002 este membră de onoare a Sindicatului Scriitorilor din Turcia.

(5) Türkiye Yazarlar Sendikası (Sindicatul Scriitorilor din Turcia) a fost fondat în 1974, de către mai mulţi scriitori, printre care: Yaşar Kemal, Aziz Nesin, Bekir Yildiz, Adnan Özyalçıner, Leyla Erbil, Tomris Uyar, Turgut Uyar, Orhon Murat Arıburnu, Adalet Ağaoğlu, Nihat Behram et Ali Özgentürk. Acest organism îşi propunea, printre altele, ocrotirea scriitorilor expuşi din ce în ce mai mult arestărilor.

(6) Poemul Bükreş’e Sitem, tradus sub titlul Reproş către Bucureşti de Nermin Yususf şi Nevzat Yusuf Sarıgöl, face parte din volumul bilingv, turco-românesc, şlerin esintisi/ Şoapta viselor, editat şi lansat de Editura Betta la Bookfest, ediţia 2018.

 

Tags : , , , , , , , , , , ,

Réagissez