RSS
 

Osman Bozkurt: Poezia este graiul mişcării, nu al încremenirii (4)

26 Juil
Osman Bozkurt, Emil Lungeanu şi Marian Ilie

Poetul Osman Bozkurt, criticul literar Emil Lungeanu şi poetul Marian Ilie, mai 2018

(urmare din pagina 3)

Poezia este iubire. Dragoste. Visare. Evoluţie.

Marilena Lică-Maşala: Mulţi dintre foştii studenţi şi tineri poeţi, intelectuali, prozatori, cineaşti, dramaturgi prigoniţi în ţările lor pentru tendinţele militante pentru respectarea şi garantarea drepturilor fundamentale ale Omului, inclusiv al minorităţilor, s-au refugiat în Occident, mai ales după ce au fost siliţi să ia calea pribegiei. Unii dintre dânşii au fost exilaţi după mulţi ani de temniţă cu episoade de schingiuire de neconceput în a doua jumătate a secolului trecut, ori în ultimele decenii. Printre refugiaţii politici pe care i-am cunoscut în Franţa – faimos pământ de primire a foştilor deţinuţi politici, fie ei de stânga ori de dreapta – se află în primul rând poeţi. Astfel, i-am cunoscut personal pe Jean Méttelus, Gérald Bloncourt, Abdellatif Laâbi, Pedro Vianna, Kazem Shahryari, Amer Toussi, Marie Léontine Tsibinda, Léopold Congo-Mbemba, Amirul Arham, pentru a invoca doar câteva nume. Poemele lor sunt traduse şi publicate în diferite reviste literare din România, precum şi în antologii bilingve. Există o corelaţie între poezie şi răzvrătire?

Osman Bozkurt: Poezia este iubire. Dragoste. Visare. Evoluţie. Poezia este natura omului. Omul este stăpân pe natura sa. Nu poate trăi fără iubire, este stăpân pe iubirea lui. Visul omului se poate schimba, dar el nu poate trăi fără vise. În consecinţă, poezia este glasul mişcării, nu al încremenirii. Aşa stând lucrurile, fără îndoială că între poezie şi mişcare există o legătură. A considera poezia o simplă revoltă politică înseamnă a o nedreptăţi. Poezia este mult mai mult decât atât.

MLM: Călăuzit de poetul Marian Ilie, de domnul Nicolae Roşu, directorul editurii Betta, precum şi de traducătorii volumului «Şoapta viselor…» în română, doamna şi domnul Yusuf, aţi săvârşit de curând un lung turneu literar în România.

Ce v-a impresionat cel mai mult, la întâlnirile cu publicul românesc? Ce v-a nemulţumit în timpul acestor întâlniri? Cât ar mai fi muncit între ţările noastre, astfel încât oricare dintre scriitori să se simtă pe pământul vecin ca la el acasă?

OB: Niciuna dintre aşteptări nu mi-a rămas neîmplinită. Nu mă aşteptam la cine ştie ce, dar mi s-au întâmplat neaşteptat de multe lucruri. Mi le voi aminti mereu cu recunoştinţă. Pentru ca scriitorii noştri, indiferent unde s-ar afla, să se simtă ca la ei în ţară, e suficient să le priveşti modul cum trăiesc, ca într-o oglindă. Cel mai important lucru care ne face să ne simţim ca la noi acasă este sinceritatea. Relaţiile ce se bazează nu pe complezenţă, ci pe o sinceritate adevărată, ne sporesc puterea de muncă. Chiar cu resurse puţine se pot face lucruri mari.

Cât despre ceea ce m-a impresionat cel mai mult, menţionez în primul rând încununarea cu un trofeu al operei şi eforturilor depuse de mine pe linia legăturilor dintre literaturile noastre, fapt ce mi-a sporit puterea de a munci şi de a-mi asuma răspunderi. Literatura este o fereastră nu doar către o comunitate locală, ci către omenire. Cel mai mult m-a bucurat să constat că şi alţii au înţeles, ca şi mine, importanţa acestui aspect.

În al doilea rând au fost interesul şi sentimentul de răspundere faţă de literatură, aşa cum am putut constata la Cluj şi Târgovişte. La Târgovişte am făcut cunoştinţă cu un grup închegat de scriitori desfăşurând o activitate în genul unui atelier de poezie. Au fost vădit interesaţi şi înţelegători. N-am avut suficiente cărţi să le ofer cu autograf. Au venit după noi până la maşină, unde mai aveam cărţi. Le-am oferit cărţi, scriind autografele în picioare, pe trotuar. Cunoaşterea unui astfel de amănunt, e important. Printre altele, mi-au oferit revista Climate. În această revistă se publică şi creaţii ale unor poeţi străini. Mi-au cerut să le fiu mijlocitor pe lângă autori turci, pentru ca să poată publica poemele lor. Aceste încercări de dechidere către literatura universală sunt demne de lăaudă. Se vedea bine că pun suflet în ceea ce fac. Am încredere în oamenii care fac ceva din suflet. Sunt sinceri şi feriţi de pericolele ce-i pasc pe aceia care acţionează din obligaţie profesională. Aceeaşi încredere mi-au insuflat-o la Cluj Ion Cristofor şi Hanna Bota, pregătiţi cu meticulozitate să vorbească despre volumul meu „Şoapta viselor”, în condiţiile în care le-am pus la dispoziţie cartea cu puţin timp înainte de prezentarea ei. M-a bucurat şi primirea prietenească făcută de Doina Cetea, veche cunoştinţă dintre confraţii cunoscuţi anterior.

În ultimul rând, în timpul întâlnirii de la Cluj, m-a impresionat un amănunt la care făcuse trimitere şi Emil Lungeanu în prefaţa la volumul [amintit mai sus], dar şi în luările sale de cuvânt cu prilejul lansărilor. Ion Cristofor, pregătindu-şi cuvântul pentru prezentarea cărţii mele, a căutat date despre mine pe Internet, dar a găsit informaţii numai despre fotbalistul Osman Bozkurt. Îşi făcuse, fireşte, o idee despre carte, citind-o, dar dorea să afle mai multe despre autor. Şi dl. Emil Lungeanu, cu o delicateţe menită să mă ocrotească, a făcut trimitere la situaţia actuală din fotbal, criticând pe bună dreptate lipsa de interes faţă de literatură. Observaţia lui este corectă, dar golul de informaţii despre mine pe Internet mi se datorează într-o oarecare măsură chiar mie. Fiindcă mi-a plăcut să stau la locul meu şi să-mi văd de treabă. Nu sunt dintre aceia ce profită de orice prilej spre a ieşi în public prin intermediul mass-media, pe considerentul că poezia şi literatura aduc notorietate. În acest sens, în urmă cu ani, prin 1998, câţiva prieteni au creat un website cu numele meu. Când au văzut că site-ul a atins o audienţă rezonabilă, mi-au dat de veste. Am rămas surprins. În anul respectiv erau foarte puţini aceia care aveau un website. Le-am spus acestor prieteni că lumea o să creadă că eu i-am pus să-l facă, şi i-am rugat să-l închidă. Nu mă puteam gândi că nu-mi va fi uşor să fiu la curent cu scrierile ce mi se publică şi cu ce se scrie despre mine în multe ziare de prestigiu ori reviste literare. Mai mult, un timp îndelungat am făcut programe radio şi am participat la emisiuni TV. Greu, şi la acest capitol, pentru cei ce voiau să fie la curent cu activitatea mea. Căutările fără rezultat efectuate de domnii Emil Lungeanu şi Ion Cristofor mi-au dovedit că trebuie să repar această greşeală. Primul lucru ce va trebui să-l fac, este să reactivez website-ul. Le mulţumesc, prin intermediul dumneavoastră.

MLM: Aţi fost invitatul de onoare al editurii Betta, la târgul de carte Bookfest, Bucureşti, ediţia mai 2018. Cu ce impresii vă întoarceţi acasă? Ce proiecte se vor lega în viitor?

OB: Mă întorc acasă cu impresii cu totul şi cu totul deosebite. Pentru mine nimic nu este mai de preţ decât, cum spuneam, sinceritatea. Editura Betta, prin domnul Roşu, criticii literari, poeţii şi scriitorii ce-au luat cuvântul la lansările din diferitele oraşe pe unde am trecut, au fost sinceri. Tot ceea ce facem împreună cu sinceritate luminează calea pentru pasul următor. Ceea ce am făcut acum, în România, reprezintă o experienţă care ne arată ce vom avea de făcut în viitor. În contextul originalităţii culturii balcanice, ne putem gândi la proiecte care să includă ţările din Balcani. Putem face asta. Dorinţa de deschidere către lume a poeţilor români mi s-a arătat în modul cel mai pregnant la Târgovişte. Impresii similare mi-au lăsat şi întâlnirile de la Râmnicu Vâlcea. De aceea, primul lucru pe care l-am făcut la înapoierea în ţară, a fost să mă întâlnesc cu editorul meu. Am început pregătirile în vederea editării unui volum cuprinzând creaţii ale poeţilor români în viaţă. Dacă procesul de comunicare şi de traducere se vor derula fără probleme, vom edita volumul în cursul acestui an.

MLM: Care sunt scriitorii, filozofii, gânditorii, intelectualii dragi spiritului dvs?

OB: Doresc să mă limitez la câteva nume, fără a nedreptăţi pe cineva: Platon, Franz Kafka, Spinoza, Hegel, Bertrand Rusell, Cervantes, Cehov, Victor Hugo, Stainbeck, Balzac, Albert Camus, Giovanni Guareschi, Mihai Eminescu.

MLM: Care este cartea domniei-voastre de căpătâi, aceea pe care aţi lua-o fie chiar şi în deşert?

OB: Cervantes, Don Quijote.

MLM: Vă veţi mai întoarce în România?

OB: Neapărat, pot veni în orice moment, oricând.

MLM: Un gând, vă rugăm, în încheiere, pentru Cititorul şi Confraţii români.

OB: Prietenie, frăţie şi pace.

(sfârsit)

Interviu realizat, adaptat şi adnotat în româneşte, Marilena Lică-Maşala

Traducere bilingvă, turcă – română, Marian Ilie

Bucureşti, 6 iunie 2018 – Istanbul, 20 iunie 2018

Bibliografie

Osman Bozkurt, Düşlerin esintisi/ Şoapta viselor, în româneşte de Nermin Yusuf şi Nevzat Yusuf Sarıgöl, prefaţă de Emil Lungeanu, Bucureşti, Editura Betta, 2018

 

 

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , ,

Réagissez