Poetului Marin Ifrim, In memoriam
Nu voi şti…
Ce gust îţi purtau buzele de ametist,
Nu voi mai şti de-acum să spun vreodată.
Or fi avut, poate, acel ceva nedefinit
Din taina bobului de sesam vrăjit,
Comori deschizând în peşteri de nepătruns,
Ori gust acrişor de flori de hibiscus
Ori gust, poate, de veşnică logodnă.
Ce miros îţi purtau mâinile sidefii,
Nu voi mai afla de-acum niciodată.
Frumoase, vai!, şi prea cuminţi,
Prin părul meu n-au răsfirat jurăminţi
Şi nici miresme de tei înfloriţi.
Al patimei drum nu ne-a fost dat,
Nici voluptatea universului înstelat.
Semeţ însingurat, nu m-ai căutat,
Nici ţipătu-ţi mut nu m-a strigat.
Ai fost tăcere, ai fost viers,
Veşmânt cernit e cerul neînţeles
Şi lanul rămas necules.
deTeiu
Paris, 15 Mărţişor 2019
Lina Stern, Căderea frunzelor
Ilustraţie: Lina Stern, Căderea frunzelor