POEZIA nr. 2 (76), vara, Iaşi 2016
Poezia VARA 2016
Din sumar – Poeţii « Odéon de Lulli », pp. 144 – 153
Din lirica francofonă de expresie ciadină
Nimrod (Ciad- Franţa) p. 151
Din lirica franco-algeriană contemporană
Tahar Djaout (Algeria) p. 144
Din lirica franceză contemporană
Jean Paul Abulker (Franţa) p. 146
Din lirica marocană franco-arabă contemporană
Driss Louiz (Maroc) p. 149
Nimrod
(1959)
Poet, romancier, eseist, Nimrod Bena s-a născut în Ciad. Locuieşte de mai bine de 20 de ani în Franţa, fiind publicat de mai multe edituri, „Obsidiane”, „Actes Sud”, „Seghers”, „Bruno Doucey”. Laureat al mai multor premii literare.
Am ales câteva fragmente din noul său volum, Sur les berges du Chari, district nord de la beauté (Pe maluri de Şari, district nord de frumuseţe), pentru a familiariza cititorul român cu ritmicitatea curgătoare a versului nimrodian, la pas cu voluptatea molcomă a undei fluviului copilăriei sale, Şari.
13.*
Cerul nimbul său norii
deasemeni şi vântul căruia oceanul
se lasă fără val fără oprelişti
18.
Văzduhul a intrat în
etatea lui timpurie. Nu mai e
decât o linie. A surpat
pădurea, arbuştii, lianele(1).
Aleargă înspre lâncezeala
desăvârşită.
- Marea cireadă
Mama mea
aşteaptă
cu spatele
la mine
precum o stelă
- I
Numesc încă silabele cereşti
O pentru suprafaţă (noaptea ei adormită)
I pentru urări fără culoare
V pentru a vieţui şi a voi să mă lase
Să îndrăgesc cerul în sfârşit senin
I pentru a-i înălţa un zmeu
- II
Mi-am iubit mama i-am sărutat ursita
Ca un fiu ca un cerşetor
Ce ruga în taină zeii să-i prelungească
Zilele pe măsura alor mele. Ţin la ea
Ca un proscris cuprins de durerea de a nădăjdui
- III
Cândva alergam prin aceste câmpuri
Ca un mag străbătând un ţinut misterios
Întâmpinam un poem tânăr puternic fierbinte
Şi ca dorul, el voia să moară de bunătate
Pas rătăcit pe smălţuirea lunii
Am fost mereu purtat aiurea
Cărţile strigau în urma mea
Acolo acasă unde le lăsasem
Mă zbăteam în ghearele unui bob de nisip
Luna nouă cailcedrat(2)
Sau încă neem cu sămânţa-i agonisind
Braga tuturor călătoriilor
- IV
Anumite zile, cu stărinţă fără seamăn îmi revin
COPILĂRIA MEA FURATĂ
Drumuri pustii fără mărturisitor tihnă şes
Această inimă acest văzduh îmbătat cu fosfor
DEJA EPITAFUL MI-E SCRIS
(Din ciclul „Ceruri hoinare”)
- 2
Pelicanul prea curat prea alb
de-a lungul apei
mai curând plumburie
- [Am îndurat/ bănuială de bucurie totuşi…]
Am îndurat
bănuială de bucurie totuşi
mângâietoare frumuseţe
117.
Cerul de octombrie povesteşte marele fluviu.
E prea cald încă pentru începerea şcolii.
Vor fi cerul fluviul văzduhul.
Aud legământul lor de tetrarh.
Apa curge pe chipul de bun augur.
Marele fluviu sub octombrie se povesteşte.
(Din ciclul „Pe maluri de Şari(3), district nord de frumuseţe”)
În româneşte de Marilena Lică-Maşala
Paris, 6 mai 2016