RSS
 

NIMROD în revista POEZIA nr. 76, vara, Iaşi 2016

22 Juin

POEZIA nr. 2 (76), vara, Iaşi 2016

Poezia VARA 2016

Poezia VARA 2016

Din sumar – Poeţii « Odéon de Lulli », pp. 144 – 153

 

Din lirica francofonă de expresie ciadină

Nimrod (Ciad- Franţa) p. 151

 Din lirica franco-algeriană contemporană

Tahar Djaout (Algeria) p. 144

Din lirica franceză contemporană

Jean Paul Abulker (Franţa) p. 146

Din lirica marocană franco-arabă contemporană

Driss Louiz (Maroc) p. 149

 

Nimrod

(1959)

Poet, romancier, eseist, Nimrod Bena s-a născut în Ciad. Locuieşte de mai bine de 20 de ani în Franţa, fiind publicat de mai multe edituri, „Obsidiane”, „Actes Sud”, „Seghers”, „Bruno Doucey”. Laureat al mai multor premii literare.

Am ales câteva fragmente din noul său volum, Sur les berges du Chari, district nord de la beauté (Pe maluri de Şari, district nord de frumuseţe), pentru a familiariza cititorul român cu ritmicitatea curgătoare a versului nimrodian, la pas cu voluptatea molcomă a undei  fluviului copilăriei sale, Şari.   

13.*

Cerul nimbul său norii

deasemeni şi vântul căruia oceanul

se lasă fără val fără oprelişti 

 

18.

Văzduhul a intrat în

etatea lui timpurie. Nu mai e

decât o linie. A surpat

pădurea, arbuştii, lianele(1).

Aleargă înspre lâncezeala

desăvârşită.

 

  1. Marea cireadă

 

Mama mea

aşteaptă

cu spatele

la mine

precum o stelă

 

 

  1. I

 

Numesc încă silabele cereşti

O pentru suprafaţă (noaptea ei adormită)

I  pentru urări fără culoare

V pentru a vieţui şi a voi să mă lase

Să îndrăgesc cerul în sfârşit senin

I  pentru a-i înălţa un zmeu    

 

 

  1. II

 

Mi-am iubit mama i-am sărutat ursita

Ca un fiu ca un cerşetor

Ce ruga în taină zeii să-i prelungească

Zilele pe măsura alor mele. Ţin la ea

Ca un proscris cuprins de durerea de a nădăjdui

 

 

  1. III

 

Cândva alergam prin aceste câmpuri

Ca un mag străbătând un ţinut misterios

 

Întâmpinam un poem tânăr puternic fierbinte

 

Şi ca dorul, el voia să moară de bunătate

Pas rătăcit pe smălţuirea lunii

 

Am fost mereu purtat aiurea

 

Cărţile strigau în urma mea

Acolo acasă unde le lăsasem

 

Mă zbăteam în ghearele unui bob de nisip

 

Luna nouă cailcedrat(2)

Sau încă neem cu sămânţa-i agonisind

Braga tuturor călătoriilor

 

 

  1. IV

 

Anumite zile, cu stărinţă fără seamăn îmi revin

COPILĂRIA MEA FURATĂ

Drumuri pustii fără mărturisitor tihnă şes

Această inimă acest văzduh îmbătat cu fosfor

DEJA EPITAFUL MI-E SCRIS

 

(Din ciclul „Ceruri hoinare”)

 

 

  1. 2

 

Pelicanul prea curat prea alb

de-a lungul apei

mai curând plumburie

 

 

  1. [Am îndurat/ bănuială de bucurie totuşi…]

 

Am îndurat

bănuială de bucurie totuşi

mângâietoare frumuseţe

 

 


117.

Cerul de octombrie povesteşte marele fluviu.

E prea cald încă pentru începerea şcolii.

Vor fi cerul fluviul văzduhul.

Aud legământul lor de tetrarh.

Apa curge pe chipul de bun augur.

Marele fluviu sub octombrie se povesteşte.

(Din ciclul „Pe maluri de Şari(3), district nord de frumuseţe”)

 

În româneşte de Marilena Lică-Maşala

Paris, 6 mai 2016

 

Tags : , , , , , ,

Réagissez