RSS
 

Le poète du jour : Girel Barbu, Souvenirs

05 Mar

 

Poussin de l'élevage du poète Girel Barbu

Poussin de l’élevage du poète Girel Barbu

Souvenirs  

 

 

J’étais le contemporaine de l’amour

Et des paumes crevées du paysan,

Du blé qui rêvait d’être pain dans le pré

Voisin et parrain du trille de l’alouette.

 

J’étais le contemporain de l’envie et du soupir

Et de la voie qui dresse le village vers le ciel,

Ami j’étais, du pommier enraciné devant la porte

Et de son ombre qui rayonnait aux alentours, de parfum.

 

 

 

 

 

J’étais le contemporain du grincement de la porte

Et de l’hennissement des chavaux à minuit,

Frère j’étais, de floraison au tilleul

Sur la colline où triomphaient deux polissons.

 

J’étais le contemporain de la dernière fontaine

Où les garçons serraient les mains des polissonnes.  

C’est moi le dernier garçon contemporain

Du jeu de cache-cache sur le pâturage…

 

 

Traduit en français par Marilena

Paris le 5 mars 2016

 

Girel Barbu (né le 2 mars 1952) est un talentueux poète contemporain de Buzau, Roumanie. Il habite à présent le village natal, Pinu. Il a pour passions la poésie, la photographie  et la ferme de la famille, dont s’en occupe pleinement artistiquement, esthétiquement. Le paysage magnifique, les montagnes ainsi que les collines qui entourent le village, lui sont ses muses…  

 

Tags : , ,

Réagissez

 

 
  1. Marilena

    6 mars 2016 à 8 h 20 min

    Vă mulțumesc distinsă doamnă pentru încrederea ce ați avut în poezioara mea și efortul de a o traduce în limba franceză.

    Mărturisesc că nu știu o buche din această limbă, de aceea mă adresez dumneavoastră în limba strămoșilor noștri.

    Sunt extrem de emoționat și bucuros în același timp, că modesta mea poezie scrisă direct pe calculator poate fi citită într-o limbă de mare circulație. Este pentru mine o onoare, și acest lucru se datorează în primul rînd prietenului meu de-o viață Marin Ifrim, căruia îi rămîn dator.

    Încă o dată vă mulțumesc și mă rog Bunului și Milostivului Dumnezeu să vă țină sănătoasă și să-și reverse harurile lui cele sfinte peste dumneavoastră și peste toți cei dragi din familie.

    Doamne ajută!

     
    • Marilena

      6 mars 2016 à 8 h 41 min

      Girel,

      Ceea ce fac din inimă, nu-mi poate fi corvoadă … Îmi place ce scrieți și cum scrieți… Evocați vatra, satul, care ne-a fost chilie de învățătură și inimă și suflet, cu tradițiile lui… Ce poate fi mai semnificativ ca întâlnirea tinerilor la o fântână? La izvorul vieții, adică? Si eu îi sunt profund îndatorată poetulului și prietenului Marin… În generozitatea lui, s-a gândit, iată, să-mi vorbească despre poezia dvs. Citindu-vă, retrăiesc farmecul satului meu natal, la rândul meu. Vă înțeleg metaforele, imaginile, cuvintele, literele… Aveți un limbaj pur, curat, netulburatt de neologisme, de futurisme, de vicii de vocabular, de trivialitate, de perisabil, de urât… Scrieți pe gustul meu inimii mele, pur și simplu. În poezia dvs îmi regăsesc copilăria cu fântânile și ulițele ei, cu colbul ei, cu livezile ei, cu grădinile ei, cu pârtiile și nămeții ei… Am trăit, Girel, la rândul meu, toate aceste frumuseți despre care vorbiți acolo, în satul meu… Un pic altfel, dar, acolo, la obârșii…
      Să ne ajute Dumnezeu să putem face mai mult pentru poezia buzoiană și românească, în ceea ce are ea mai expresiv, mai evocator, mai salvator din cele moștenite de peste miile de ani…

      Cu prețuire,