RSS
 

La o cană de vin fiert

30 Sep
Marilena, Paris, 30 septembrie 2018

Marilena, Paris, 30 septembrie 2018

La o cană de vin fiert

Astă-seară m-am plimbat cu R. pe străzile înserate ale Parisului. Nici nu-mi vine să cred! Este prima întâlnire aparte pe care o am cu un compatriot, de când sunt în Franţa. Spun aparte, datorită ineditului acestei întâlniri.

Dar, să păstrăm misterul…

***

Am început dimineaţa ca toate dimineţile mele de duminică, cu o cafea turcească fiartă la ibric, câteva mesaje schimbate pe Whats-App cu prietenii cei de toate zilele şi lucrul pe textele mele lirice.

O dimineaţă de duminică obişnuită ce nu anunţa nimic deosebit.

Şi în acest ritm banal de lucru, întrerupt de reînclăzirea cafelei, a curs dimineaţa până spre aproape de prânz, când am primit un sms de pe un număr necunoscut:

« Sărut-mâna, Marilena. Sunt încântat, încă zâmbesc, într-o anumită formă sunt răsplătit. Te aşteptam »…

Frumos textul, dar, neştiind cui aparţine, revăd în fugă, cu ochii minţii, cui am dat numărul zilele acestea. Şi înţeleg brusc de la cine puteau veni cele trei propoziţii rostuite corect, politicos şi nu lipsite de oarece umbră de romantism.

Întreb, prudentă : « R. ? »

« Da », veni răspunsul. « La multe mesaje am renunţat văzând tăcerea ta. »

Era adevărat. Cineva îmi trimisese câteva mesaje lirice ilustrate pe messenger, dar abia pe cel de ieri dimineaţa l-am remarcat. Primul însă, data din 29 august… Timp de o lună, iată, cineva încerca să dea de mine, şi nu reuşea…

Iar astăzi, dialogul s-a legat, pur şi simplu. Atât de pur şi-atât de simplu, încât R. m-a invitat la o plimbare, după orele 19. Excelent ! Orarul îmi convenea de minune !

19h30. Se găsim în vecinătatea staţiei de metrou Colonel Fabien. O mână ridicată de pe trotuarul învecinat mă anunţa că mă aşteaptă acolo. Apropiindu-mă, i-am remarcat eleganţa vestimentară şi fizică. Sacou asortat cu cafeniul pantofilor. Părul grizonat, tuns scurt, ca şi barba, grizonată la rândul ei. Ne salutăm, fireşte, dar R., galant, îmi sărută cu delicateţe mâna…

Uimită şi încântată, mă gândesc că nu-i chiar atât de greu de înfiripat o relaţie amicală. Dar, începutul are tainele lui. Pe când mă gândeam la tainele oricărui început şi la cât de greu trebuie să-i fie şi bărbatului să înceapă un dialog cu o doamnă, un mic trandafir înflorit se ivi din buzunarul său…

Îi spun cu ton glumeţ : « Sunteţi un seducător, domnule ! » şi primesc trandafirul…

Am rătăcit împreună pe străzile unui cartier din arondismentul 11. Înserarea luase în stăpânire pământul, ca şi răcoarea. Îngrijorat de faptul că eram îmbrăcată cu un taior leger, R. mă invită să intrăm într-o cafenea. Parisul nu duce lipsă de cafenele. Peste stradă, în faţa noastră, ne aştepta îmbietoare deja, una.

În nici trei minute eram aşezaţi la o masă mică, într-un colţ, cu câte o cană de vin fiert în faţă. În vin, se răsfăţau câte-o felie de portocală şi un baton de scorţişoară…

In vino veritas… Mi-a povestit crâmpeie din viaţa lui pariziană. O viaţă nu simplă, şi nu uşoară. Dar, nu s-a lăsat. Păţaniile lui aici, într-o ţară străină, îmi risipesc ultimele urme ale prudenţei.

R. este un om mare la locul lui. Născut pe malul Dunării, a învăţat de mic să lupte cu valurile şi furtunile… Îşi cântăreşte cuvintele, nu povesteşte episoade de viaţă la întâmplare, argumentează ce spune, strecoară frânturi de perspectivă, se fereşte să ducă discuţia ori gesturile în unghi mort. Iar Parisul îi vine ca o mănuşă. Bărbat galant, curtenitor, diplomat, R. ştie să lege prietenii mari, cu gesturi mici, chiar şi cu doamnele…  Suntem amândoi de acord că singurătatea este cea mai simplă şi frumoasă formă a libertăţii…

După nici două ceasuri de depănări de amintiri, de la revista Cutezătorii până la Parisul multisecular, noua casă a metecilor ce suntem, ne despărţeam prieteni, cu promisiunea unei revederi!

Şi, deodată, întorcându-mă singură spre casă, am simţit că nu-mi mai este teamă de iarna ce nu va întârzia să bată la poartă…

 

Paris, duminică, 30 septembrie 2018

 

 

Tags : , ,

Réagissez