(N. în 1986, la Miskolc, Ungaria)
Poet, traducător, publicist, editor, stabilit în Budapesta.
Membru al mai multor asociaţii literare din Australia, Statele Unite, Mauriţiu, Franţa, Olanda, Columbia, Grecia.
Fondator al revistei on-line Vents Alizés şi al editurii Edisyon Losean Endyen.
Membru al comitetului de lectură al revistei Sipay, Seychelles.
Decorat de ministrul Culturii din Seychelles pentru promovarea literaturii şi culturii seychellene (2015).
Revista on-line Paysages écrits i-a publicat câteva poeme în franceză, în numărul 15, Mai 2013, graţie poetei de origine română, Sanda Voica.
Voudou contemporan
Neuroni cacofonici, ţările noastre
tatuate pe buzele noastre. Ne fotografiem goi,
sfincşi din dezlănţuiri de conştiinţă. Schimbări
de regim, cataclisme, impasuri politice. Surse
de stupefacţii regionale reînnoite în era noastră.
Unde ne sunt visele interzise şi cenzurate, speranţele noastre
de libertăţi pluraliste? Răni
de nebunie, adoraţiile noastre fratricide
ne calcă-n picioare. Cine are nevoie de rasism dacă există
naţionalisme? Căderi radioactive
otrăvesc cultura. Destrămarea nu mai e
volatilă, ea stă aici ca un infarct,
ca un cadou letal de Crăciun. Ne scrutăm
drumurile incandescente. Decăderea socială
ne roade ca un scorbut modern. Ne
refugiem în prostii imperialiste.
Îndrăznim să captăm tăcerea pentru a şterge
simbiozele ucigaşe ale megalomaniei.
Lacomi de anarhii vitale, ne străbatem
oraşele zdrenţuite, aceste mulţimi diforme
ce ne adăpostesc, cu sânii lor secaţi ce ne-au hrănit
strigătele de disperare. Daţi-ne o sfântă beţie
pentru a reface lumea… Credinţa putinţelor.
Conştiinţă de magmă… Trebuie să ne redescoperim
oraşele voudouizate de publicitate, de
umbrele măreţe ale autoritarismului,
de năruirea xenofobă, de busole
antiliberale. Daţi-mi inspiraţie,
Oxigen pentru căutarea iniţiatică.
Daţi-mi o scriitură întemeiată.
Dezgust și ignoranță
Cânt de şovinism, simfonii de eliminare
naţionalistă. Stele înfiorătoare,
mesageri de pierdute lumini.
Coloana vertebrală a omenirii iradiază
pe un cer rău înstelat.
Anticele leagăne ale istoriei se învăluie
într-o paloare hidoasă și taciturnă.
Iată-ne continentele, corpuri cacofonice,
aterosclerotice, copleșite de griji.
Ne prosternăm cu umilință în fața
intereselor nucleare, excomunicărilor
politice și conspirațiilor economice.
Mormintele și sacre gropi sângerează
o tăcere arsă. O şoaptă deşirată
în culisele întunecate ale acestei modernități
avortate. Iar noi, popoare de valuri nesecate,
noi, mulţimi depolitizate și infatilizate. Să vulgarizăm
unitatea națională, ne este sfânta misiune,
brutari moderni de leşin fecaloid. Ce
profeții nocturne trebuie să îmbrățișăm pentru
a justifica nedreptăţile sociale inerente? O potecă
de zgaibe centenare ne va folosi de vis sordid
pentru a ne potoli spaimele cleioase și virulente,
vâscozitățile exterminatoare din care ni se preling metaforele
canceroase, neliniştea noastră în faţa bogatului evantai
de contra-hegemonii politico-culturale. Blestemaţi sunt
profeţii terorii, aceşti crabi plăpânzi,
aceşti însetaţi profetici. Ateisme și fundamentalisme:
acufene radioactive, tumori putride,
crize ameţitoare, malefice semantice,
vrăjitorii rasiale. Respirăm demenţe mediatizate,
zvonesc zvâcniri de insuportabil și ne sfarmă
orizonturile. Unde sunt operele naționale de meditare
politico-identitară?
Unde e (re)teoretizarea apartenenței naționale adulmecată-aspirată-pompată
de maşina de tocat de liberalism deformat? Unde e
dizidenţa, îndoiala inefabilă,
devianța născătoare de viaţă, hrănitoare? Unde să găsim liberalism autentic
împăcat cu religiile, golit de intenția de instrumentalizare
și de neutralizare religioasă, angajat în numele unei pluralităţi
și al unei egalităţi juridice, salvat de pleava politică,
de balastul hematofagiei legitime?
O, biete țări moarte! Venale!
Femeile noastre sunt însărcinate de haos
acidulat. Cicatrici oribile pe cer, eclipse de
prostie
străbat şi dau foc păcii noastre false.
Unde ne sunt fulminantele vise?
În româneşte de Marilena Lică-Maşala
Piteşti, 15 mai 2015
