RSS
 

Károly Sándor Pallai, Poeme

18 Mai

(N. în 1986, la Miskolc, Ungaria)

Poet, traducător, publicist, editor, stabilit în Budapesta.

Membru al mai multor asociaţii literare din Australia, Statele Unite, Mauriţiu, Franţa, Olanda, Columbia, Grecia.

Fondator al revistei on-line Vents Alizés şi al editurii Edisyon Losean Endyen.

Membru al comitetului de lectură al revistei Sipay, Seychelles.

Decorat de ministrul Culturii din Seychelles pentru promovarea literaturii şi culturii seychellene (2015). 

Revista on-line Paysages écrits i-a publicat câteva poeme în franceză, în numărul 15, Mai 2013, graţie poetei de origine română, Sanda Voica.

 

 

Voudou contemporan

 

Neuroni cacofonici, ţările noastre

tatuate pe buzele noastre. Ne fotografiem goi,

sfincşi din dezlănţuiri de conştiinţă. Schimbări

de regim, cataclisme, impasuri politice. Surse

de stupefacţii regionale reînnoite în era noastră.

Unde ne sunt visele interzise şi cenzurate, speranţele noastre

de libertăţi pluraliste? Răni  

de nebunie, adoraţiile noastre fratricide

ne calcă-n picioare. Cine are nevoie de rasism dacă există

naţionalisme? Căderi radioactive

otrăvesc cultura. Destrămarea nu mai e

volatilă, ea stă aici ca un infarct,

ca un cadou letal de Crăciun. Ne scrutăm

drumurile incandescente. Decăderea socială

ne roade ca un scorbut modern. Ne

refugiem în prostii imperialiste.

Îndrăznim să captăm tăcerea pentru a şterge

simbiozele ucigaşe ale megalomaniei.

Lacomi de anarhii vitale, ne străbatem

oraşele zdrenţuite, aceste mulţimi diforme

ce ne adăpostesc, cu sânii lor secaţi ce ne-au hrănit

strigătele de disperare. Daţi-ne o sfântă beţie

pentru  a reface lumea… Credinţa putinţelor.

Conştiinţă de magmă… Trebuie să ne redescoperim

oraşele voudouizate de publicitate, de

umbrele măreţe ale autoritarismului,

de năruirea xenofobă, de busole

antiliberale. Daţi-mi inspiraţie,

Oxigen pentru căutarea iniţiatică.

Daţi-mi o scriitură întemeiată.

 

Dezgust și ignoranță

Cânt de şovinism, simfonii de eliminare

naţionalistă. Stele înfiorătoare,

mesageri de pierdute lumini.

Coloana vertebrală a omenirii iradiază

pe un cer rău înstelat.

Anticele leagăne ale istoriei se învăluie

într-o paloare hidoasă și taciturnă.

Iată-ne continentele, corpuri cacofonice,

aterosclerotice, copleșite de griji.

Ne prosternăm cu umilință în fața

intereselor nucleare, excomunicărilor

politice și conspirațiilor economice.

Mormintele și sacre gropi sângerează

o tăcere arsă. O şoaptă deşirată

în culisele întunecate ale acestei modernități

avortate. Iar noi, popoare de valuri nesecate,

noi, mulţimi depolitizate și infatilizate. Să vulgarizăm

unitatea națională, ne este sfânta misiune,

brutari moderni de  leşin fecaloid. Ce

profeții nocturne trebuie să îmbrățișăm pentru

a justifica nedreptăţile sociale inerente? O potecă

de zgaibe centenare ne va folosi de vis sordid

pentru a ne potoli spaimele cleioase și virulente,

vâscozitățile exterminatoare din care ni se preling metaforele

canceroase, neliniştea noastră în faţa bogatului evantai

de contra-hegemonii politico-culturale. Blestemaţi sunt

profeţii terorii, aceşti crabi plăpânzi,

aceşti însetaţi profetici. Ateisme și fundamentalisme:

acufene radioactive, tumori putride,

crize ameţitoare, malefice semantice,
vrăjitorii rasiale. Respirăm demenţe mediatizate,

zvonesc zvâcniri de insuportabil și ne sfarmă

orizonturile. Unde sunt operele naționale de meditare

politico-identitară?

Unde e (re)teoretizarea apartenenței naționale adulmecată-aspirată-pompată

de maşina de tocat de liberalism deformat? Unde e

dizidenţa, îndoiala inefabilă,

devianța născătoare de viaţă, hrănitoare? Unde să găsim  liberalism autentic

împăcat cu religiile, golit de intenția de instrumentalizare

și de neutralizare religioasă, angajat în numele unei pluralităţi

și al unei egalităţi juridice, salvat de pleava politică,

de balastul hematofagiei legitime?

O, biete țări moarte! Venale!

Femeile noastre sunt însărcinate de haos

acidulat. Cicatrici oribile pe cer, eclipse de

prostie

străbat şi dau foc păcii noastre false.

Unde ne sunt fulminantele vise?

 

În româneşte de Marilena Lică-Maşala

Piteşti, 15 mai 2015

 

Tags : , ,

Réagissez