RSS
 

Jean Paul Abulker în revista POEZIA nr. 76

22 Juin

POEZIA nr. 2 (76), vara, Iaşi 2016

Poezia VARA 2016

Poezia VARA 2016

Din sumar – Poeţii « Odéon de Lulli », pp. 144 – 153

 

Din lirica franceză contemporană

Jean Paul Abulker (Franţa) p. 146

Din lirica francofonă de expresie ciadină

Nimrod (Ciad- Franţa) p. 151

 Din lirica franco-algeriană contemporană

Tahar Djaout (Algeria) p. 144

Din lirica marocană franco-arabă contemporană

Driss Louiz (Maroc) p. 149

 

Din lirica franceză contemporană

Jean Paul ABULKER

(1950, Alger, Algeria)

 

A văzut lumina zilei în Algeria multietnică şi multiculturală colonială, într-o familie sefardă poliglotă. A copilărit şi crescut în Franţa, unde părinţii săi au emigrat la sfârşitul Războiului Algerian de Independenţă (1954 – 1962). Scrie de mai bine de două decenii, în franceză, texte lirice predilect cu rimă şi pentru cântece a căror muzică o compune. Îşi semnează textele cu o abreviere adaptată a numelui său, Jipéa.

În textele mai recente, este un căutător de muzicalitate, ritm, rimă şi pictural, versurile fiind foarte scurte ca lungime şi repetive ca sunet, iar poemul în ansamblu prinde contur geometric, filiform ori de stalactită. Prezenţă activă pe scenele serilor poetice pariziene, cu propriul său recital ori participant la scenele deschise.

 

Poetul

Poete, cine eşti?

Poete, de unde vii?

Cum te-ai ivit?

Din ce colţ de drum?

Poezia nu are cetăţenie

Şi nici patrie.

Cuprinde tot ceea şade

Dincolo de hotare.

 

Să fie ea dară, ce vrem?

Dar cum credem că vrem?

Ivitu’s’a, bunăoară

Din adâncul sinelui?

Au fost blestemaţii (1),

Au fost răzvrătiţii,

Au fost drăgăstoşii,

Şi dintre cei cruzi au fost, fireşte.

 

Cei suprarealişti,

Cei naturalişti,

Mulţime de neştiuţi,

Avuţii, necitiţii,

Poeţii speranţei,

Poeţii clipei,

Cei măcinaţi de gânduri negre

Pe culmea disperării.

 

De eşti măreţie, Poete,

Ori decădere poate,

Verbul ţi-l potriveşti

Cu măiestrie…

Răsplătit fii… că eşti!

Răsplătit fie-ţi… viersul!

 

Jipéa

7 august 1999

 

 

Odă unui îngeraş

 

Mihăieş scump odor,

Îngeraş în biet trupşor,

Mi-ai plecat prea timpuriu,

Înspre îndepărtatul nor.

Şi dacă aici, pe pământ,

Traiul ţi-a fost smerit,

Acolo sus, în Rai,

Etern vor susura bucurii.

 

Marea şi pârâiale,

Îţi poartă undit

Neprihănit

Albastrul ochiilor.

 

Erai copilul meu,

Şi sânge din sângele meu.

Viaţa mea ţie îţi era jurată,

Iar tu ştiai, drag odor.

Nimb străluceai

Pe unde treceai,

Lumea fermecai…

Cine te-ar putea uita?

 

Ursitoarea crudă,

Îţi fu necredincioasă,

În clipa aceea tristă

Din zorii vieţii tale.

 

Vreau să-ţi păstrez,

Ba chiar mai mult de-atât,

Surâsul, bucuria,

Gingăşia.

Mihăieş, scump odor,

Tu, neostoitul meu dor!

Fii, dragule, răbdător!

Mă-aştepţi, o!, ştiu!

 

Jipéa,

Septembrie 1994

 

În româneşte de Marilena Lică-Maşala

Paris, 15 aprilie 2016

 

Notă

(1). „Maudits”, în original; aluzie la „Poètes maudits” (Poeţii blestemaţi): titlul antologiei lui Paul Verlaine, 1884. Printre „damnaţi”: Tristan Corbière, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Charles Baudelaire, Paul Verlaine…     

 

Tags : , , , , , , ,

Réagissez

 

 
  1. Victoria Fătu Nalaţiu

    22 juin 2016 à 15 h 49 min

    Foarte frumoasa traducere!