Explorez o lume a mea, senzuală, 

în mișcare, în continuă schimbare

– interviu cu Lina Stern, caligraf, artist fotograf ucrainian –

Caligraf, grafician, ceramist. S-a născut în Ucraina, la Svetlovodsk. Numele oraşul ei de baştină sugerează un vad cu „apă cristalină”. Ne-am întâlnit pe peronul unei vaste autogări pariziene, în ultimele superbe zile de septembrie 2017. Mă întorceam dintr-o călătorie literară în Calabria. Autocarul meu întârzia, iar prietena mea Dorota – artist liric de origine poloneză – aşteptându-mă pe peron, a remarcat o turistă străină care părea că pierduse autocarul. Apropiindu-se de dânsa pentru a o întreba (în franceză) dacă o poate ajuta cu ceva, Dorota a descifrat acordurile limbii ucrainiene de la întâiul sunet al răspunsului Linei. Rămăşiţe de limbă rusă din memoria fiecăreia au devenit limba lor comună, iar în clipa în care am coborât din autocarul de Italia, m-am trezit îmbrăţişată de patru braţe, în loc de două… S-o ajutăm pe Lina să găsească un hotel pentru o noapte şi s-o conducem până acolo, la miezul nopţii, n-a mai fost decât un prilej de bucurie de a fi toate trei împreună. Ideea de a-mi ilustra poemele cu lucrările sale s-a ivit de la sine, în timpul cafelei de rămas bun oferită de Dorota, câteva zile mai târziu, la Porte Maillot, înainte ca Lina să ne fie răpită de un alt autocar care o ducea la aeroport de data aceasta. Aşa s-a născut o prietenie între trei artiste crescute şi formate în culturi diferite ale Europei de Est. De atunci, prietenia noastră a crescut zi de zi, parcă, mai mult. Nu am ştiut niciodată ce-a gândit Lina despre gestul nostru de a nu o lăsa singură, în toiul nopţii, într-o capitală străină a cărei limbă îi era încă taină. Am aflat acum, din răspunsul ei la una dintre întrebările interviului de mai jos.

Dar, să dăm cuvântul invitatei noastre, Lina Stern.

Marilena LICA-MASALA: Lina, mă bucur că ai primit să răspunzi întrebărilor pentru situl comentator.ro! Când mi te-a prezentat Dorota, mi-ai părut o diafană misterioasă făptură. Ce ne poţi spune, te rog, despre tine, în câteva cuvinte?

Lina STERN: M-am născut iarna, la începutul lunii ianuarie, în orașul Svetlovodsk, al cărui nume înseamnă „apă cristalină”. Poate de aceea lumina și apa m-au influențat și inspirat toată viața. M-am născut deja pictând, simțind culoarea, trăind și dansând. Mi-am adus în lume propriul meu univers ce nu voia să intre în tiparele celor mari. Am fost un copil tandru, dar rebel.

MLM: Ce îndemn lăuntric te-a purtat către caligrafie și fotografia artistică?

LS: Caligrafia, fotografia, grafica, dizainul (1), literatura, ceramica, dansul… Arta este spațiul natural în care mă mişc cu ușurință. Cât despre caligrafie ori fotografie, nu am făcut nimic special. Într-o zi, am simţit nevoia de a-mi cumpăra un aparat de fotografiat, cerneală și hârtie.

MLM: Eşti creatoare de asemic. Ce este caligrafia asemică? Ţi-a fost greu să-i înveţi tainele?

LS: Caligrafia asemică este o formă de artă plastică pe care am descoperit-o întâmplător. Desenam linii, forme și semne de neînțeles pentru cei din jur. Apoi, după vreo opt ani, am găsit pe Internet un grup de artiști, poeți, dizaineri, muzicieni care pictau într-un mod similar, creând piese unice, imagini experimentale. Întâlnirea cu ei m-a bucurat. Caligrafia asemică mă ajută cel mai mult să explorez lumea mea, senzuală, în mișcare, în continuă schimbare. Poate fi ca o adiere deasupra unui câmp întins. Alteori, ia formă de litere negre pe hârtie albă. Dar poate lua şi formă circulară, mișcarea începând de la centru către periferie. În orice caz, asemicul are ritm, culoare, mișcare, frumuseţe, informație, senzualitate. Îi simt liniile, literele.

MLM: Eşti un fotograf al naturii, portretist al florilor, umbrelor, pietrelor. Mai rar apar animalele în imaginile tale. Figurile umane şi mai rar.

LS: Da, natura îmi stăpâneşte imaginile. Florile, copacii, pietrele… un pisoi ce doarme la soare sau un câine nu sunt greu de fotografiat. Ei reprezintă o lume deschisă, ușor de observat. Greu este de lucrat portrete de oameni. Eu și modelele mele avem o mulțime de roluri, de măști. Aș dori să mă formez ca pictor portretist, să pot fotografia jocul luminii pe fețele oamenilor.

MLM: De curând, am remarcat în fotografiile tale un personaj pe care-l vedem din ce în ce mai des pe străzile oraşelor europene: vagabondul, omul fără de adăpost. Cum procedezi când întâlneşti astfel de oameni părăsiţi de odaia lor, ostracizaţi în singurătatea multelor bagaje?

LS: M-a surprins să descopăr acest subiect printre florile și grădinile ţărmului mării nesfârșite. Oamenii mei fără adăpost sunt personaje colorate, contemplative, care s-au retras miraculos într-o lume a lor și trăiesc pe străzi. În unele privinţe, semănăm… Când îi fotografiez, vreau să surprind desprinderea lor de lumea înconjurătoare, rămăşiţele copilăriei, o anumită nebunie de a fi altfel, așa că nu-i avertizez. Nu vreau să deranjez aceşti oameni bolnavi, neputincioși, cu aparatul foto, nici atunci când îi văd dormind. Când pot, împart mâncarea sau banii cu ei.

MLM: Lucrările tale povestesc, parcă, bucuria de a trăi. Să fie o reflectare a sufletului tău?

LS: Fericirea este esența vieții. La începuturi, suntem cu toții fericiți.

MLM: În peisajele tale, Lina, misterul pare a ocupa un loc important, fie chiar şi în plină lumină a zilei. Ești o romantică?

LS: Nu, nu mă simt romantică. Încerc, pe cât posibil, să transmit cu exactitate starea peisajului, păstrând în același timp o liniște interioară care nu romantizează, dar nici nu demonizează realitatea. Când în fața mea am un copac, încerc să devin un copac. Când e marea – eu sunt marea… Am aflat această învăţătură la maeștrii antici japonezi care spun că dacă vrei să desenezi o pasăre, trebuie să devii pasăre. Cultura japoneză, poezia, literatura, muzica, caligrafia, artele japoneze m-au influenţat mult.

MLM: Se pare că fotografia color îţi stăpâneşte creaţia, cea alb-negru fiind mai estompată.

LS: După mine, fotografia alb-negru este cea mai înaltă formă de măiestrie. Nu pot ţinti claritatea, precizia și perfecțiunea resimţite în fotografiile lui Henri Cartier-Bresson ori Helmut Newton…

MLM: Lumina, umbrele, chipul creaţiilor tale artistice unite în montaje contrastante, stau parcă sub semnul simbolismului. Să fie această tendință legată de șederea ta la Paris?

LS: Parisul este un oraș senzual. Acolo, frumusețea și dragostea strălucesc în văzduh, laolaltă cu praful solar al dimineţii roz. Undele Senei par lebede albe ca zăpada plutind sub soarele ivit din ape… Am poposit trei zile în Marais, renumitul cartier al artiştilor… Am mers de-a lungul fluviului. Am traversat poduri, poduri… Am ascultat însorite cântece africane în metroul parizian.

Orașul acesta mi-a scos în cale în mod miraculos două artiste, Marilena și Dorota, care au devenit prietenele mele. Toate aceste amintiri poartă chipul simbolic al fericirii! Mi-a plăcut Parisul și mă voi întoarce.

MLM: Ce maeștrii fotografi te inspiră?

LS: Sunt recunoscătoare celor doi fotografi francezi Joseph Nicéphore Niépce și Louis Daguerre care au inventat fotografia. Au dăruit lumii incredibilul: pictura cu lumină. Mă regăsesc în această artă. A privi creaţiile multor altor celebri fotografi este ritualul meu zilnic.

MLM: Care sunt greutăţile cotidiene ale Linei Stern? Poate o femeie fotograf-caligraf să trăiască din arta ei?

LS: Eu locuiesc lângă mare și în fiece zi sunt fericită în felul meu. Viața mea nu este foarte grea. Pot trăi oare din arta mea? Răspunsul meu este da. Caligrafia mea asemică, de exemplu, se potriveşte oricărui gust. La fel de bine ca lucrările în care natura pare o fereastră vie, proiectată pe ziduri. Oricare dintre lucrările mele este de vânzare. În ultima vreme, am început să execut portrete asemice la comandă. Pe o hârtie frumoasă de 50 x 50 cm, zugrăvesc sufletul omului. Încerc să îi surprind adevăratul chip, folosindu-mă de strălucirea creioanelor colorate, aurii, argintii, ori cernelii.

MLM: Dacă cititorii noștri ar dori să-ţi cumpere lucrările, unde le-ar putea găsi?

LS: Mulțumesc anticipat posibililor cititori pentru interesul de a-mi descoperi arta. Acest an este consacrat vizibilităţii artei mele pe Internet, pentru a o face accesibilă colecționarilor. Sunt pe punctul de a-mi crea un magazin online în care oricine este interesat de caligrafie, fotografie, dizain, va putea intra pentru a vizita și cumpăra nu doar originalele lucrărilor mele, dar şi reproduceri cu drepturi de autor, în ediții limitate. Unele lucrări pot fi văzute și achiziționate în timpul expozițiilor din Europa. Pentru cititorii fideli sitului comentator.ro pot lăsa la redacţie linkurile albumelor online cu lucrările mele. Alte informaţii pot fi obţinute de pe blogul meu, linastern.fr

MLM: Un cuvânt, te rog, pentru cititorii sitului comentator.ro şi blogului meu, aflaţi în toate colţurile lumii.

LS: România, acest frumos antic ținut, are frontieră maritimă și terestră cu Ucraina, țara în care locuiesc acum. Suntem atât de aproape! Suntem vecini! Respect românii, de a căror prietenie, generozitate, capacitate de a ajuta un străin, m-am convins pe deplin când te-am cunoscut, în circumstanțe în care aveam nevoie de ajutor. Îmi voi aminti mereu! De asemenea, este o bucurie să ştiu că arta mea poate folosi schimburilor culturale dintre țările și popoarele noastre.

Doresc tuturor cititorilor acestui interviu să fie fericiți și creativi! Chiar dacă nu există nici un motiv special, să-și amintească că esența vieții este fericirea!

MLM: Şi noi îţi mulţumim, Lina, pentru frumuseţea operei şi gândului tău! Nu-ţi spunem la revedere, ci pe curând!

Paris – Odessa, 10 Cireşar 2020

Ilustraţii:

1. „Ţărmul şi Marea” de Lina Stern

Grupaj caligrafie asemic şi fotografie

2. „Umbre” de Lina Stern

Grupaj de patru imagini asemic şi fotografie

3. „Lumini Lumini” de Lina Stern

Grupaj de patru imagini asemic şi fotografie

© Lina Stern #LinaStern

(1) Dizain/ dizainer: în acest interviu, conform regulilor fonemice permise de limba română, am adoptat ortografierea fonetică a englezescului „design”/ „designer”.